Sătulă de miasma oraşului, pe care dealtfel am ajuns să-l iubesc, simt uneori nevoia să evadez.
Se naşte în mine-o chemare, un dor de aer proaspăt, de primăvară, de foşnet de vânt şi de nori, de soare, de lumină şi pace.
Şi mă iau şi mă duc. Am eu un loc special, care mă cheamă acum. E o stupină mai veche, îngrijită de-un suflet bătrân şi tăcut. Sufletul ăsta doar îmi zâmbeşte, nu-mi spune prea multe şi mă lasă în pace să-mi joc meandrele minţii în cânt de insecte.
Stupii-s răsfiraţi pe-o poiană în pantă, mai să se huroaie la vale. Şi-s proptiţi şi vopsiţi şi cârpiţi, dar se-ncadrează cumva în tot peisajul, parcă-s un tot unitar, în echilibru perfect.
M-apropii încet, fără zgomot, să nu deranjez. E acolo o lume, o lume a lor. Şi … eşti binevenit doar dacă ştii să te porţi.
Ia, uite! Dragele de ele! Au ieşit la soare. E o zi frumoasă, cum n-am prea avut de o vreme-ncoace, iar albinuţele-s tare harnice… Du-te-vino încontinuu.
Aş putea să stau ore în şir să le privesc defilarea, cum făceam când eram copil, la noi în grădină.
Bâzâitul lor în soarele amiezii e ca o muzicuţă, chiar dacă e abia februarie. Sunt acompaniate de câteva păsări şi de o întreagă orchestră a naturii…Sunete mai încete, unele aproape prea greu de perceput. E un ansamblu perfect, semn că primăvara-i aproape.
Mă-ntind în iarba ce stă să-ncolţească şi stau aşa o vreme şi ascult. Ascult şi visez. Soarele mă mângâie cu razele-i calde, iar sub mine-i o lume întreagă ce se trezeşte la viaţă. O aud dacă sunt suficient de atentă.
Voi o auziţi? Vă faceţi timp să vă-ntindeţi pe iarbă şi să ascultaţi cântul naturii?
Dragii mei, faceţi-o cât puteţi de des! Şi-apoi veţi auzi şi cântarea din sufletul vostru, cântarea de bucurie, de viaţă – minunea lumii din care suntem parte.
Monica Oprişe
- Malta, insula de miere (IV) - 23 sept. 2019
- Malta, insula de miere (III) - 9 sept. 2019
- Malta, insula de miere (II) - 28 aug. 2019
Comments are closed.