Biserica Reformată a Orașului de Sus este un edificiu care pare desprins dintr-un basm. În vârful turnului cu plan pătrat se află un cocoș din alamă, de aceea, denumirea populară a locașului de cult este „Biserica cu Cocoș”. Fiind înconjurată de o curte cu arbori și arbuști ornamentali și de un gard din fier forjat vopsit în culoarea verde, decorat cu motivul cocoșului, biserica iese în evidență pe artera aglomerată a Căii Mănășturului.
La cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, importanta comunitate reformată calvină a Clujului a dorit construirea unui nou edificiu, vechile case de rugăciuni devenind neîncăpătoare. În acest sens, a fost desemnată o comisie care trebuia să identifice și să achiziționeze terenul potrivit pentru construirea noii biserici. Comisia a ales proprietatea familiei Nemes, pe care se afla și un conac. După o lungă perioadă de negocieri, la data de 6 aprilie 1903, s-a semnat contractul prin care comitele Nemes ceda această proprietate Bisericii Reformate. Constrângerile financiare au întârziat însă mult începerea lucrărilor.
Abia la sfârșitul anului 1907 s-au strâns suficiente fonduri pentru noua construcție. Meșterul János Spáda a fost cel căruia i s-a încredințat executarea unui plan. Acesta a conceput inițial o biserică în stil neogotic, cu decorațiuni ample. Proiectul nu a fost realizat, deoarece nu se mula nici pe bugetul redus al comunității și nici pe ideea simplității calvine.
Károly Kós a fost cel care a prezentat un nou proiect, agreat de această dată de Comisia pentru construirea bisericii. În 1913 au început lucrările, iar inaugurarea a avut loc la data de 22 martie 1914.
Comisia pentru construirea bisericii a dorit să intervină în planul lui Kós, dar singurul compromis făcut de arhitect a fost cel legat de acoperiș. Cum țiglele roșii din proiect erau considerate prea costisitoare, s-a dorit acoperirea edificiului cu eternit. S-a ajuns la o înțelegere: turnurile și penetrațiile în două ape de deasupra navelor laterale au fost acoperite cu țigle Szolnay smălțuite de culoare verde, iar acoperișul a fost învelit cu eternit gri. Orologiul cu cifre romane a fost confecționat de ceasornicarul József Soroninki și întregește imaginea turnului mai înalt, dar și a bisericii în ansamblu.
Fiind proiectată după tipologia bazilicilor romanice, biserica are o navă centrală înaltă flancată de două nave laterale mai scunde. Fațada principală este dominată de două turnuri: unul circular care are menirea de a echilibra și armoniza sobrietatea construcției și unul având plan pătrat, completat cu alte patru turnulețe pe modelul bisericilor din zona Călatei.
Poarta din lemn de stejar, cu două canaturi cu deschidere semicirculară este prevăzută cu ferestre mici și cuie forjate care conferă intrării o înfățișare impunătoare, iar clanța cu ornamente florale îndulcește sobrietatea intrării.
Tavanul navei este casetat cu lemn pictat, cu motive florale populare care conferă spațiului ideea de intimitate și familiaritate, aflate totuși în strânsă legătură cu sacralitatea edificiului. Băncile așezate într-un singur bloc în fața amvonului pot fi accesate dinspre navele laterale. Amvonul, amplasat pe un soclu din piatră este decorat cu două sculpturi din lemn care imită monumentele populare funerare și poartă inscripția în limba maghiară, după Psalmul 28 „Domnul este puterea mea”. Altarul (Masa Domnului) simplu, cu blatul circular este decorat de asemenea cu motive populare. Cocoșul în poziție vigilentă, (vechi simbol solar semnificând ivirea zorilor și deci ieșirea din întuneric) semnifică în creștinism învierea, este reprezentat și pe lustră.
Károly Kós a reușit să creeze un dans al asimetriilor, într-o clădire cât mai funcțională, monumentală, în care spațiul este debarasat de elemente ornamentale inutile, utilizând admirabil forme și materiale simple, aflate la îndemâna omului de rând.
- Noaptea Muzeelor 2024 la Cluj-Napoca - 16 mai 2024
- Zilele de 1 și 2 Mai în Clujul de altădată - 2 mai 2024
- Gardianul Carpaților - 16 apr. 2024
