În Amazonia, se spune că delfinul mascul are darul de a se transforma noaptea într-un băiat chipeş, care iese din apă, se strecoară în satele de pe malul râului şi seduce fetele cele mai frumoase. Dimineaţa, el se întoarce la râu, se scufundă în apă înainte de răsăritul soarelui, luând din nou formă de delfin.
Pe când călătoream prin junglă, acest lucru chiar nu mi se părea ieşit din comun. Realismul fantastic în care se scaldă multe zone din America de Sud devenise ceva la ordinea zilei. Adică, de ce un delfin nu s-ar putea transforma în om?
Delfinul acesta năzdrăvan, bufeo, cum mai este numit de localnici, stie el ce face. Am auzit povesti cu fete care s-au îndrăgostit nebuneşte de chipeşi băieţi-delfini, care le vizitau noptile, vrăjindu-le. Când cad în mrejele vreunui bufeo, fetele îşi schimbă brusc comportamentul, petrec mult timp lângă rau, aşteptându-şi cu nostalgie iubitul. Unele tinere rămân gravide în urma acestor întâlniri… îmhm… da… mă gândeam eu, ce frumoasă scuză pentru a justifica un copil din flori. Parcă le auzeam femeile satului vorbind între ele: ah, păi ce să facă săraca fată, dacă a venit bufeo şi a vrăjit-o…
Lucrurile sunt serioase: dacă familia nu duce fata la un şaman să rupă vraja, ea poate să dispară pe veci: la un moment dat, delfinul o ia cu el în lumea lui subacvatică, iar fata sfârşeşte transformându-se în sirenă.
Este modul în care localnicii îsi explică disparitiile unor persoane.
În Peru, bufeo are obiceiul să apară la petrecerile comunităţilor mici, riverane. Acolo el se amestecă cu localnicii, mai ales când mai toţi sunt matoliţi. Don Gabino, un indigen cocama, el însuşi a văzut un bufeo:
Cu câţiva ani în urmă, la o petrecere sătească, târziu, aproape de miezul nopţii, apăru în sat un tânăr străin, blond, cu ochi albaştri şi cu o pălărie lăsata peste faţă, care îi ascundea nările asemănătoare peştelui.
Îmi era puţin neclar de ce delfinul vrăjitor se asemăna cu un european şi nu cu un localnic. Multe spirite despre care mi s-a povestit prin junglă aveau piele albă, păr blond şi ochi albaştri – o mică fascinaţie, probabil, pentru fizionomia scandinavă în plină junglă.
Tânărul delfin a cântat toată noaptea la chitară şi ne-a încântat pe toti cu repertoriul său. Am observat că îi făcea ochi dulci frumoasei fete a celui care dăduse petrecerea. Încerca să o farmece, însă fata era sub strictă supraveghere, iar farmecele nu au putut răzbate pavăza protectoare a familiei. Înainte de a se crăpa de ziuă, tânărul se strecură afară din încăpere, pe furiş, dar nu înainte de a-şi atârna chitara pe perete. Îndată ce ajunse la apă, se transformă în delfin şi dispăru. Dimineaţa, pe când ne-am trezit din mahmureală, am văzut cum chitara străinului de pe perete se transformase în peşte.
Poveştile Luminiței Cuna le găsiți AICI.
Clujeancă entuziastă, ea duce imaginea frumoasă a României oriunde cu ea. De departe, ne aduce poveşti despre oamenii întâlniţi, păţaniile de care a avut parte şi ne arată, într-un mod inedit, locuri pe care am putea ajunge, vreodată, să le vizităm. O găsiti si la lumi.blog.
- Halloween-ul în Brooklyn la casa unui dramaturg de Pulitzer - 31 oct. 2022
- Prietena de pandemie - 22 oct. 2020
- Medicinistul care tratează newyorchezii cu muzică - 22 ian. 2020
