E dimineață. Mă scol, mă duc în baie să îmi fac toaleta și apoi mă îndrept spre bucătărie. Deschid geamul; e toamnă aurie și afară aerul deja e răcoros. Pun de o cafea, iar apoi umplu farfuria de pe pervazul ferestrei cu nuci.
Asta fac în fiecare dimineață. De câteva luni de zile, mai precis din martie 2020, îmi beau cafeaua în compania unei prietene speciale, veverița de pandemie. Vine zilnic, apare la geam, se uită în bucătărie, mă așteaptă să îi servesc micul dejun – nuci, alune. Dacă sunt în întârziere, mă așteaptă cuminte pe scara de incendiu sau ghemuită în ghiveciul în care cresc un mic lămâi.
Veverița a sosit odată cu pandemia. La câteva zile după ce s-a închis New Yorkul, veverița a apărut într-o dimineață la geam. Cum eram deja în izolare, închisă în casă și cu perspectiva de a nu mai vedea picior de om săptămâni sau luni în șir, mi-am îndreptat atenția asupra micii rozătoare.
Prima dată când a venit, i-am pus un biscuite pe pervaz și am așteptat. Ea s-a uitat puțîn neîncrezătoare la mine. M-am îndepărtat de geam, destul că să nu îi fie frică, dar să o și văd. A luat biscuitele și, aruncând priviri rapide spre mine, a început să îl ronțăie. Apoi a plecat.
A două zi dimineață mă întrebăm dacă o să mai vină musafirul cu codiță stufoasă. Pe când puneam de cafea, aud zgomot la geam. Veverița! Cu botul lipit de geam mă căuta cu privirea. Știam ce vrea. Am luat niște chips rămăși de la o petrecere pre-pandemie și am deschis geamul. Precaută, s-a retras pe scara de incendiu de unde îmi urmărea fiecare mișcare. Am pus câțiva chipsi pe pervaz și am așteptat. Cu pași precauți, s-a apropiat și a luat unul cu degetele ei lungi și strâmbe, l-a mirosit și a început să îl ronțăie grăbit, cranț-cranț în timp ce mă privea cu coada ochiului. Eram încă la intersecția dintre potențial amic sau dușman.
Și așa am început o prietenie specială cu mica stufoasă. Îmi petreceam diminețile de pandemie observându-mi noua prietenă și începând să îi descifrez personalitatea și obiceiurile, din care vă voi povesti și vouă câteva.
Alte poveşti de-ale Luminiței Cuna le găsiți AICI.
O clujeancă stabilită la New York, pasionată de călătorii în locuri cât de cât exotice,“uşor alergică” la rutină si la prea multă muncă de birou. Are experienţă în dezvoltare durabilă şi mediu.
Clujeancă entuziastă, ea duce imaginea frumoasă a României oriunde cu ea. De departe, ne aduce poveşti despre oamenii întâlniţi, păţaniile de care a avut parte şi ne arată, într-un mod inedit, locuri pe care am putea ajunge, vreodată, să le vizităm. O găsiti si la lumi.blog.
Clujeancă entuziastă, ea duce imaginea frumoasă a României oriunde cu ea. De departe, ne aduce poveşti despre oamenii întâlniţi, păţaniile de care a avut parte şi ne arată, într-un mod inedit, locuri pe care am putea ajunge, vreodată, să le vizităm. O găsiti si la lumi.blog.
Ultimele postari ale lui Luminita (vezi toate)
- Halloween-ul în Brooklyn la casa unui dramaturg de Pulitzer - 31 oct. 2022
- Prietena de pandemie - 22 oct. 2020
- Medicinistul care tratează newyorchezii cu muzică - 22 ian. 2020
