Nu mai vine! L-am aşteptat mult să se întoarcă şi tot ce a fost, familie, rude şi prieteni întristaţi par şi acum personaje dintr-un alt film, nu al meu.
El, tata a fost un învingător! Şi acum sunt derutată. Trebuia să biruie viaţa sau moartea? Oricum ar fi şi orice s-ar zice despre “dincolo”, încă mai am o speranţă că se va întoarce cândva şi de aceea îmi este mult mai uşor să cred în reîncarnare, în orice l-ar aduce înapoi.
Ştia să se bucure şi să îi bucure pe cei din jur. “Prima oară când a venit la Cluj, la catedră, repartizat de la Timişoara, a intrat în birou şi a spus bancuri. Eram câţiva acolo. Nu am prea râs. Nu eram obişnuiţi cu asta. O parte s-au uitat miraţi. Atunci i-am spus: Hai, Dorine, dincolo. Şi am rămas prieteni. Şi mi-a fost drag de el.” (Petru Petrina)
Apoi l-au îndrăgit mai toţi. Pe rând i-au devenit prieteni şi nu le-a fost greu să se obişnuiască să râdă chiar şi de mai multe ori la acelaşi banc.
Nici nu ştiu dacă e bine să mă rog ca cineva, vreun înger, să mi-l aducă din nou aproape. Să simt măcar un fel de undă, un gând…De când s-a dus mi-a fost frică să rămân cu gândurile mele, doar eu. M-am temut să nu primesc vreo confirmare că s-a dus definitiv.
A fost un om bun! Nu, e prea comun să scriu asta. A fost exemplar şi toate ce le-a greşit s-au şters! Ăsta este unul dintre avantaje atunci când eşti iubit şi mergi la ceruri. Tot ce a fost altfel decât bine se şterge şi amintirea rămâne curată!
A fost un om iubit şi respectat! Avea cuvintele la el! Unori spunea chiar prea multe, dar era parte din farmecul lui!
Ştia să se facă plăcut oriunde mergea şi avea multă energie! Tenisul şi prietenii sau invers…nu contează atâta timp cât le avea pe amândouă, erau a doua lui viaţă. Şi ei îl mai plâng. Nici lor nu le vine să creadă că s-a stins în doar patru luni şi că nu a fost bolnav niciodată până acum. Cu toţii eram obişnuiţi să îl vedem că poate trece peste orice, că poate învinge şi că găsea măcar o portiţă, de fiecare dată. La fel ca soluţiile la problemele de mate. Ştia că se mai poate rezolva pe încă o cale. Şi o dibuia!
I-a iubit şi pe toţi cei mici din familie. Inventa poveşti pentru ei în fiecare seară. Râdeau mult împreună! Ca să nu fie cu supărare, a creat şi un orar pentru dormit cu BUBU.
Părţi din sufletul lui, oferite cu sinceritate familiei, prietenilor şi oamenilor din jur, există printre noi şi gândul ăsta îmi mai încălzeşte inima şi imi usucă lacrimile, câteodată.
“O poveste spusă e o viaţă trăită”, era o replică dintr-un serial vizionat recent. Nu pot spune toată povestea pentru că încă mai sper că se va întoarce cândva. Nu contează că nu ne vom şti, ne vom reînvăţa şi ne vom iubi din nou.
Alina, fiica lui Vingan
- Start la înscrierile pentru Banca de Alimente - 11 apr. 2024
- Din suflet pentru Maria de la Şcoala Ion Creangă din Cluj - 1 apr. 2024
- Concurs cu premii la opera clujeană - 12 mart. 2024
