Primele semne de sălbăticie
Chiar la ieșirea din Laisamis, părăsim autostrada și facem stânga pe un drum mult mai spectaculos și mult mai puțin circulat, către South Horr. Drumul trece printr-o zonă nelocuită, un ecosistem de tip Acacia-Commiphora, unde avem ocazia să vedem din când în când câte un animal sălbatic.
Câte o antilopă dik-dik, un struț, o gazelă, o dropie, sau chiar o antilopă kudu, imapala, sau o zebră. Adesea ne brăzdează drumul câte o veveriță de pământ sau de pe un copac zboară un hornbill sau un go-away bird. Voi folosi intenționat denumirile englezești ale unor animale care nu au neapărat o traducere în limba română. Pentru că unu la mână nu vreau să le botez și nici să le traduc literal din limba engleză. Doi la mână, ar suna probabil ridicol „pasărea du-te de aici”. Ideal ar fi bineînțeles să folosesc denumirile științifice, dar asta ar plictisi probabil cititorii de rând. Pe de altă parte, sunt sigur acum că voi primi critici de la iubitorii de păsări care vor argumenta că sunt mai multe specii de hornbill-i sau de go-away bird. Dar dacă poate tot ați remarcat unii dintre voi denumirea antilopei de mai sus (dik-dik) trebuie să vă spun o poveste.
Într-una dintre expediții ne însoțea o studentă din Cehia. Era la prima ei expediție africană și era și ea fascinată ca orice om nou aici de cam tot ce vedea. Noi, de câte ori vedem un animal din mașină anunțăm. Și de câte ori vedeam micile antilope dik-dik (sunt cele mai mici antilope din lume) anunțam pe toată lumea folosind evident cuvântul “dik-dik”. După câteva zile, fata curioasă și un pic timidă își ia inima dinți și ne roagă să îi explicăm de unde vine denumirea această ciudată. De ce un animal atât de mic, drăgălaș și firav se numește “big dick”?
După două ore pe drumul de praf, următoarea oprire după Laisamis este în micuțul sat Ngurunit, locuit deja de tribul Samburu. Aici deja am pierdut urma civilizației. Nu am înnoptat niciodată aici, dar am trecut de câteva ori în drumul nostru către South Horr. Liniștit, situat la poalele maiestuoșii Munți Ndoto, Ngurunit este probabil unul dintre cele mai bucolice așezări pe care le-am văzut vreodată. Munții Ndoto sunt un paradis pentru turiștii care vor să exploreze o zonă izolată. Munții se întind pe o lungime de peste 40 de km, alternând văi adânci cu piscuri înalte. Deși nu fac parte din nici un parc național, aici mai sălășluiesc încă elefanți și leoparzi. Pe lângă muntele ce se înalță semeț în fața ochilor, Ngurunit te atrage prin culoarea și simplitatea portului tradițional al samburilor.
Va urma…
……………
Acestea sunt primele gânduri ale autorului, Andrei Daniel Mihalca, din cartea pe care a început să o scrie despre Africa. Albumul cu fotografii de excepție este gata deja, îl puteți comanda AICI.
Urmează cartea cu povești, aventuri și experiențe trăite în lumea fascinantă a Africii, carte din care ne va dezvălui puțin câte puțin și nouă, în exclusivitate, în următoarele episoade…..
Primele episoade din seria “Africa, un continent într-un album de fotografii” le puteți citi AICI: episodul I, episodul II, episodul III, episodul IV, episodul V, episodul VI.
