Poveşti de călătoriePoveşti din New YorkViață de navetist la New York

Viață de navetist la New York

Metroul este parte integrantă din viață newyorchezilor. Vechi de peste 100 de ani, nu este cel mai arătos, nici cel mai curat, miroase, găzduiește o populație numeroasă de șoareci și șobolani, și nu are aer condiționat (o mică tortură pentru lunile de vară). Însă circulă 24 de ore, un avantaj pentru petrecăreții care stau prin baruri până în orele târzii ale nopții.

Trenul subteran leagă cartierele principale-Bronx, Queens, Brooklyn-cu Manhattanul, buricul târgului. Mai este și Staten Island, o insulă legată de Manhattan printr-un serviciu de feribot.  Să ai mașină în New York este complet inutil, iar dacă ai, îți faci singur viața mizerabilă: asigurarea este scumpă, traficul este mare mai tot timpul, iar că să găsești un loc de parcare, uneori te învârți pe străzi și străduțe câte 3o de minute.

Dacă locuiești la New York însă, trebuie neapărat să te împrietenești cu metroul: el te duce la serviciu, el te aduce acasă, el te duce la întâlniri cu prietenii, la muzee, la plajă, la aeroport, la cumpărături. O navetă normală durează între 45 și 60 de minute. Cine face 30 de minute cu metroul până la locul de lucru, poate să se considere un om extrem de norocos.

Pentru metrou îți trebuie nervi tari, mai ales în timpul orelor de vârf. Oamenii sunt în general politicoși, civilizați, nu miros, însă când petreci o oră înghesuit într-o poziție ciudată, strâns între alți colegi călători, ora aceea poate deveni un mic iad. Dimineața, nici nu te trezești bine, că te calci pe picioare cu alți navetiști, toți grăbiți la lucru, la școală. Ajungi la serviciu transpirat, nervos și șifonat. Dupămasa, ieși sleit de puteri de la lucru, că să îți lași ultimele picături de energie în metrou, unde trebuie să te înghesui cu mii de alți oameni la fel de obosiți și grăbiți acasă ca tine. Bineînțeles, există și ocazionalul om nervos care strigă și înjură că ce, ești nebun, nesimțitule, cum îndrăznești să te atingi de el? nerealizând, parcă, că toți călătorii sunt înghesuiți ca într-o conservă de sardine. Injuriile omului furios îmbogățesc și colorează naveta newyorcheză.

Sfatul expertului: când vezi câte un vagon mai gol în orele de vârf, păzea: în el sigur este un homeless care miroase atât de tare încât efectiv îți strâmbă nasul. Nu înțeleg decât cei care au pățit-o.

Dacă ai noroc și prinzi un vagon plin, însă cu destul spațiu că să îți miști mâinile, ești norocos: ai o oră la dispoziție să citești ziarul, o carte, sau să butonezi celularul. Metroul este locul în care poți să vezi ce cărți sunt la modă. Eu însămi am citit câteva cărți interesante pe care le-am văzut la colegii navetiști.

Metroul oferă un spectacol aproape constant. Prin vagoane, mereu se perindă artiști ambulanți: adolescenți care fac tumbe și acrobații pe barele metroului, mexicani care vin cu serenadă, toboșari care în loc de tobe băț la găleți de plastic, cântăreți de toate felurile. Apoi vin cerșetorii, de la cei cu discursuri profesioniste, aproape academice, la cei cu discursuri lacrimogene în care povestesc despre nenorociri așa de mari că parcă nu îți vine să crezi că sunt adevărate, la cerșetorii nervoși care cer bani și când nimeni nu le oferă nimic, strigă la călători că sunt nesimțiți și zgârciți că nu vor să îi dea nimic.

Cât o fi el de aglomerat, murdar, cu stații dărăpănate în comparație cu alte metropole, metroul din New York are un mare avantaj: funcționează non-stop. Este prietenul newyorchezilor, și, ca orice prieten, uneori este plăcut, alteori enervant. Însă este întotdeauna acolo când ai nevoie de el.

 

Articolul precedentOrașul cu multe fețe
Articolul următorCea mai placută navetă în NYC

Mai Multe

More article