De câteva luni o stare conflictuală între doi vecini din cartierul Iris ne toca mărunt nervii. Noi, polițiștii de proximitate încercam diferite abordări însă conflictul trena și parcă de fiecare dată izbucnea cu tot mai mare forță. „Ienervant” era faptul că familiile respective erau familii de intelectuali, familii din lumea culturii pe de o parte și familia unui ofițer superior de cealaltă parte. Familii bune cum s-ar zice, familii de la care ai așteptări, ai pretenții.
Mărul discordiei dintre ei era gardul care despărțea cele două proprietăți. Familia A, să-i spunem așa, cumpărase terenul de la o persoană, l-au delimitat printr-un gard și și-au construit o casă. Aceiași persoană, după 2,3 ani decide și vinde și cealaltă parte a terenului familiei B. Toate bune până la întăbularea terenului, când topograful constată că gardul dintre proprietăți nu este construit unde „trăbă”, mai exact familia A îl ridicase, pe gard, că de el e vorba, cu 1 metru pe terenul familiei B.
De aici începe sarabanda discuțiilor dintre familii, unii cereau demolarea gardului, ceilalți nici nu voiau să audă. Din acest motiv petiții la poliție, apeluri la 112, certuri, scandaluri, amenințări … ce mai o stare conflictuală în toată regula, luare în evidențele poliției de proximitate, audiențe la conducerea Poliției municipiului Cluj Napoca și tot așa … situația enerva pe toată lumea. Îi audiaserăm pe toți cei implicați, audiaserăm și fostul proprietar care recunoscuse că el le indicase celor din familia A pe unde să facă gardul și că greșeala îi aparține dar problema era în continuare aceiași. Ce să faci cu gardul?
Într-o bună zi, eram în teren cu Nicu și prin stația Logan-ului transformat în autospecială normală, auzim dispeceratul cum dirijează un echipaj de ordine publică la adresa „ominilor” noștri. Decidem împreună să mergem la fața locului și să ne ocupăm noi întrucât aveam în lucru un R.S. cu speță respectivă. Ne „înfiițăm” la fața locului și le transmitem colegilor de la ordine publică că preluăm noi și așa în treacăt, ca și cum nu ar fi fost mare lucru le spun celor implicați că tocmai i-am scutit de niște amenzi pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.
Începem noi discuțiile „în plen” însă fără mari progrese și nici o propunere nu părea pe placul părților implicate. De fapt, când cei doi capi ai familiilor păreau că se îndreaptă către o intelegere, doamna familiei A intervenea în discuție și totul se năruia. Când la un moment dat capul familiei B a făcut o afirmatie, respectiv „eu nu vorbesc cu femeile în treburi de bărbați” am prins ideea din zbor și am întrebat-o pe doamna A dacă îmi face o cafea. Nicu mă privea contrariat, „ce cafea îți trebe frate, pe mine mă lași să rezolv problema și tu mergi cu doamna la cafea?”. I-am făcut discret cu ochiul și atunci a înțeles …
Până am băut eu cafeaua, bărbații au căzut de acord, plângerea a fost retrasă, gardul a rămas la locul lui, familia A a oferit o compensare familiei B. Caz rezolvat. Pe drum spre secție, Nicu mă întreabă: „Cum dracu ți-a venit ideea?”. „Am luat-o din zbor” îi zic, atunci când domnul a zis că el nu vorbește cu femei în treburi de bărbați.
Uneori atenția la detalii face diferența.
Traian Morar
* * * * *
În 14 ianuarie 2020, fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj Traian MORAR a decis să spună „adio arme” după 30 de ani de carieră în care a îmbrăcat două uniforme albastre, cea a Aviației Militare Române și cea a Poliției Române.
Au fost 30 de de ani în care a iubit cele două uniforme și instituțiile pe care le reprezentau deopotrivă.
A iubit și respectat OAMENII, LEGEA ȘI UNIFORMA deopotrivă.
Au fost ani intenși în care a adunat povești de viață dar și o bogată experiență profesională. O experiență profesională care îi permite să aducă în fața publicului povești de viață adunate/trăite, povești cu oameni, povești despre oameni.
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
