Când ai 203 ani ca instituție ai zice că lucrurile nu pot fi decât bune și foarte bune. Când ai 203 ani, ai istorie, ai tradiție, ai evoluție. Când ai aceste lucruri, ești tentat să crezi că instituția poliției este pe un trend ascendent în ciuda greutăților, a vremurilor, a clasei politice.
Când ai 203 ani ești tentat să crezi că instituția poliției își respectă angajații, că promovează valorile profesionale și umane. Când ai o asemenea vârstă, te aștepți să ai un corp de conducere profesionist, care înțelege valoarea oamenilor care au ales calea „blue for ever”, care știe să aprecieze și „aplaudacii” și „criticii”, care nu se dedă la abuzuri față de liderii de sindicat, la angajații care au ales să tragă un semnal de alarmă atunci când lucrurile nu merg corect, când nu curg pe făgașul normal al legalității și normalității.
Când ai 203 ani, crezi că instituția are legi bune, legi pentru care polițiștii merită să lupte, să le aplice. Când afli că ai o instituție ajunsă la 203 ani, ca cetățean, crezi că aceasta este formată din profesioniști și că, oricând, poți apela la ei, și, odată ce ai apelat, ei te vor ajuta pentru că au instrumente legale să o facă. Când știi că instituția poliției are 203 ani, crezi că polițiștii te iau în serios atunci când apelezi la ei și nu te vor trimite de la stânga la dreapta.
După 203 ani de istorie, crezi că polițiștii au maturitatea de a înțelege că nici unul nu este mai presus de celălalt, că fiecare dintre ei are capacitatea de a înțelege că nu este „buricul pământului”, că fiecare structură care formează instituția poliției, are rolul ei. Crezi că fiecare dintre ei are capacitatea de a aprecia munca colegilor, că înțeleg că așa cum corpul uman, sau o mașină, de exemplu, are nevoie de toate organele sale, sau de toate piesele pentru a funcționa, așa și instituția poliției, are nevoie de toate structurile pentru a funcționa. Dar lucrurile sunt departe, dezamăgitor de departe de a fi așa.
Când ai 203 ani, ca instituție, îți respecți angajații prin lucrurile cele mai mărunte. Spre exemplu, le acorzi la timp brevetele și medaliile „În serviciul patriei”. Nu, am greșit, le acorzi la timp brevetele, le tipărești pe o hârtie de calitate, nu pe o coală A4, ce-a mai ieftină, și le dai medaliile. Le dai, pentru că le merită, NU faci o mizerabilă economie din neacordarea acestor medalii. Îi dotezi cu materiale de calitate, cu uniforme de calitate. Prin ministrul de interne, le pui la dispoziție legi care să fie clare, utile și ușor aplicabile. Nu dispui hărțuirea polițiștilor care nu se aliniază, nu dispui cercetări disciplinare pentru intimidare, nu dai afară lideri de sindicat.
Când ai o istorie de 203 ani, îi întrebi pe șefii „unși”, de ce desființează de exemplu, un centru de prevenire care funcționa foarte bine și nici nu desființezi centrele de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, când majoritatea covârșitoare a victimelor acestui flagel, nu au resurse pentru tratarea în centre private.
Când ai o instituție ajunsă la vârsta de 203 ani, îți dorești să vezi profesioniști și profesionalism, să vezi solicitudine, să simți empatie. Când ai o asemenea vârstă, îți dorești să vezi că cei care conduc își respectă înaintașii, că îi valorizează, că îi apreciază. Dar nu, acum, în mintea majorității celor care decid în M.A.I., odată ce ai ieșit la pensie ești inutil, nu mai contezi, nu mai contează ce ai făcut, ce ai lăsat în urmă. Nu știu prin alte județe cum este, dar din ce știu, și dispozițiile M.A.I. impun ca la manifestările de Ziua Poliției Române să fie invitați doar șefi de inspectorate și adjuncți ai acestora, care ocupau aceste funcții la data pensionării, iar această stare de lucruri, nu transmite respect pentru înaintașii tăi. Când se întâmplă aceste lucruri, și le-am enumerat doar pe câteva, nu trebuie să te mire că meseria asta, meseria de polițist, care dincolo de orice, este una de vocație, nu mai este atractivă pentru tinerii care vin din spate.
Când instituția Poliției Române împlinește 203 ani, tuturor celor care și-au scris pagina de istorie, arzând pentru această instituție, tuturor celor care își scriu cu pasiune pagina de istorie, le urez:
LA MULȚI ANI!
LA MULȚI, MULȚI ANI, POLIȚIA ROMÂNĂ!
- Poliția Română la 203 ani - 25 mart. 2025
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
