Am fost cândva frumoși și tineri …
Îmi amintesc de o situație trăită în timpul măsurilor de ordine la care am participat ca polițist. O întâmplare interesantă și cu un final neașteptat. Evident, întâmplarea nu se putea petrece altundeva decât la un meci de fotbal, un meci între „U” Cluj-Napoca și dacă nu mă înșeală memoria, Steaua București. Meciul se juca pe vechiul I.Moina, și a fost pierdut de „U” iar galeria „Șepcilor roșii” a luat foc. Evident, nu favoriții au jucat slab, alții au sabotat echipa, arbitri, echipa adversă, etc … cei drept, cred că era pe vremea celebrei „Cooperative”, mă rog, în fine, dar mai mult decât atât, pentru cei din galeria lui „U”, echipa niciodată nu juca prost.
Noi, cei de la forțele de ordine, sectoriștii, eram în dispozitiv în jurul galeriei, la tribuna a II-a. La finalul meciului, înjurături, amenințări și brusc, încep să zboare gradene spre teren în timp ce echipele mergeau spre vestiare. Identific un „aruncător” în mulțime și tâșnesc spre el, îl prind de mână și îi zic să vină cu mine. Se zbate și decid să îi dau drumul chiar când încerca să scape. Eliberat brusc în timp ce se zbătea să scape, se dezechilibrează, cade cu fața în jos și când îl ridic și îl întorc cu fața spre mine, mă stropește pe geacă, pe cravată și cămașă cu sângele ce-i țâșnea din arcada spartă când s-a lovit de beton sau gradena ruptă tot de el. Plin de sânge pe față, se liniștește speriat și îl conduc până la un echipaj de poliție care îl preia, îl duce la sediu și după ce îl lasă să se spele îi aplică o sancțiune contravențională. Era un tânăr, adolescent, cred că nu împlinise 18 ani. Bine, am fost inconștient când m-am aruncat cu capul înainte în mijlocul galeriei aflată în fierbere, dar recunosc că m-am bazat pe reacția colegilor mei care aveau să intervină și nu m-am înșelat. Dacă m-aș fi înșelat, rămâneam cu „ele luate”. Dar colegii mei m-au protejat.
Luni, eram de serviciu la sediu, ajutorul ofițerului de serviciu la Poliția municipiului Cluj-Napoca. Pe la prânz, apare un domn însoțit de tânăr și mă întreabă dacă poate să vorbească cu mine despre un abuz al polițiștilor față de fiul lui. Abuzul ar fi fost acela că după ce că l-au bătut pe nedrept, la meci, spărgându-i arcada, l-au și „amendat”. Îi ascult și în acest timp, îl priveam pe tânăr. Acesta era destul de tensionat motiv pentru care vorbea mai mult tatăl, iar el sta mai mult cu privirea în pământ. Nu m-a recunoscut.
După ce își termină „pledoaria” tatăl, îi spun tânărului să se uite bine la mine și încep să le spun povestea într-o versiune „un pic altfel” … Tânărul tace, se schimbă la față. Tatăl lui îl privește întrebător. El tace în continuare și atunci, tatăl îl întreabă dacă ce spun eu este adevărat. Abia atunci juniorul mă recunoaște și … recunoaște. Au plecat după ce tatăl și-a cerut scuze pentru situația neplăcută și a spus că NU mai are nimic de reclamat.
Măsurile de ordine la diverse evenimente culturale sau sportive sunt întotdeauna pline de suspans. De obicei, dar nu este o regulă, măsurile de ordine la evenimentele culturale nu pun mari probleme forțelor de ordine participante. În schimb, la cele sportive, lucrurile stau mai mereu sub semnul întrebării, al incertitudinii. Nu știi când pot degenera, când pot lua o întorsătură neplăcută pentru toți cei implicați, spectatori, forțe de ordine, sportivi, arbitri și așa mai departe. Sunt cunoscute cazurile în care, membrii galeriilor de fotbal au provocat evenimente grave de tulburare a ordinii și liniștii publice. La noi la Cluj-Napoca, galeria șepcilor roșii, galeria lui „U” Cluj este cunoscută în toată țara. Pentru mine, ca polițist, participant la măsuri de ordine la meciuri de fotbal, handbal, baschet sau volei, băieții ăștia din galeria lui „U” au fost mereu greu de înțeles. Te pot arunca cu nonșalanță de la agonie la extaz și invers în decursul unui meci de fotbal. Te pot încânta cu imnul lui „U”, cu coregrafia lor minunată și scandările de încurajare pentru ca în momentul următor să te dezguste cu scandările triviale, înjurături și comportamentul agresiv. De ce spun că au fost mereu greu de înțeles? Poate mai ales pentru că aceiași membri ai galeriei de la fotbal, cei mai mulți dintre ei, veneau și la meciurile de handbal, volei sau baschet. Iar aici, în proporție covârșitoare, comportamentul lor era aproape ireproșabil. Niciodată nu am înțeles de ce la fotbal se manifestau într-un fel iar la celelalte discipline sportive altfel.
Este greu de înțeles, de explicat cum oameni care luați individual, ar fi fost poate, chiar exemple de comportament, aflați în galerie la un meci de fotbal, să se comporte mizerabil. Să se comporte huliganic, să distrugă bunuri, să atace persoane mergând până la tentativa de omor asupra unui cameraman. Totuși, „o pată neagră” pe blazonul lui „U” Cluj va rămâne nu acțiunea acelor indivizi inconștienți, ci organizarea unui spectacol în care fotbaliștii lui „U” cereau eliberare acelor indivizi. Ori asta este din punct de vedere moral, mult mai grav. Cei trei indivizi agresori au acționat impulsiv, conducerea clubului a „gândit” și organizat acel spectacol infect și grotesc.
A mai fost o latură a poveștii, seara, când am ajuns acasă, soția mea a văzut petele de pe haine. Fiind asistentă medicală, a recunoscut imediat petele de sânge. S-a speriat și cu greu am liniștit-o. De fapt, s-a liniștit abia după ce s-a convins ea că sunt întreg, că nu am răni. Dar sperietura a fost existat, a fost reală și dureroasă. Sunt convins că astfel de emoții au avut și vor avea multe soții de polițiști, jandarmi sau pompieri la întoarcerea soților din misiuni.
- Poliția Română la 203 ani - 25 mart. 2025
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
