Poveşti din ClujAmintiri din ClujTe iau ţiganii sau nenea poliţistul…

Te iau ţiganii sau nenea poliţistul…

Din ciclul, uniforma te face țintă, mi-am amintit zilele astea de o întâmplare ciudată și haioasă în același timp.

Era după înființarea Poliției de Proximitate. La un moment dat, într-o bună zi, … ceva de genul ăsta, eram pe strada Mihai Viteazul din „muncipiul” de 5 stele. Era un magazin de jucării și librărie pe atunci, acum, e un magazin de încălțăminte. Cum mă deplasam eu pe strada Mihai Viteazu, unii îi zic „Mișu Caftangiul”, cred că în semn de respect pentru bătăliile câștigate de el, nu știu, cred, în fine.

Revenind, mă deplasam eu pe strada Mihai Viteazu, așa, în regim de patrulare și în dreptul vitrinei de la magazinul de jucării de care v-am zis, observ o fetiță de vreo 4-5 ani, aproape lipită cu nasul de geam, plângând și cerându-i bunicii, care o însoțea, să-i cumpere o păpușă. Mi-a atras atenția faptul că fetița plângea, era supărată și am înțeles repede motivul, bunica îi spunea că nu o poate cumpăra. Plânsul fetei atrăgea atenția, bunica era stresată, însă, când m-a văzut, îmbrăcat în uniformă, evident, s-a luminat la față și i-a spus fetei pe un ton cumva de reproș: „Uite, dacă mai plângi, domnul polițist te va duce în beci la poliție. Acolo sunt duși copiii răi.”

Afirmația bunicii, reacția fetiței care la vederea mea, a uniformei mai de grabă, a tras adânc aer în piept și a „înlemnit” efectiv, recunosc că toate astea m-au pus serios în încurcătură. M-au și deranjant în același timp. Rapid, cumva, trebuia să reacționez. M-am oprit în dreptul fetiței, m-am lăsat „gugulici” să fiu la nivelul ei, și, am ciupit-o ușor de obrăjorul roșu de plâns și i-am zis: „Spune-i bunicii tale că polițiștii sunt prietenii copiilor …”.

Reacția fetei, care, așa cum v-am zis, trăsese adânc aer în piept la vederea mea, a fost deosebită, cu putere, ușurată, e expirat adânc și a privit spre bunică. M-am ridicat și am dat să plec mai departe însă bunica mi-a spus: „Îmi cer scuze și vă mulțumesc.” Am privit-o, recunosc, cumva cu reproș și i-am zis:

„Copiii ar trebui învățați că polițiștii le sunt prieteni, îi pot ajuta, nicidecum că „îi bagă la beci”.

Întâmplarea asta m-a făcut să îmi dau seama că le inoculăm copiilor, poate fără a fi conștienți de asta, deși nu este o scuză, anumite prejudecăți. Pentru a fi mai cuminți sau pentru a mânca tot îi amenințăm că îi dăm/îi duce țiganul, îi bagă polițistul la beci, le face doctorul injecție, mă rog, fiecare după inspirație. Astfel le dezvoltăm temeri și prejudecăți.

În loc să înțeleagă că țiganii sunt o etnie, o minoritate, îi transformăm în bau-bau. În loc să învețe că polițiștii sunt oamenii la care pot apela când sunt în pericol, când sunt amenințați sau se pierd, îi învățăm că polițiștii bagă copiii la beci, eventual chiar în beciul cu șobolani. În loc să-i învățăm că medicii tratează și vindecă oameni, îi învățăm că medicii fac injecții care dor, nu-i așa, copiilor care nu mănâncă tot sau nu sunt cuminți.

De cele mai multe ori noi, părinții, greșim în educația propriilor copii.

Sursă foto: politia.md

Mai Multe

More article