Am fost cândva frumoși și tineri …
M-am întâlnit cu foștii colegi de la prevenire și cu cei de la siguranța școlară. Evident că am discutat despre activitățile „de ieri” și „de azi”. Despre solicitările venite din partea școlilor pentru copiii care au absențe multe. Multe …
Discuțiile m-au aruncat cumva, pe calea amintirilor, la începuturile poliției de proximitate. Pe atunci erau „comandate” acțiuni pentru combaterea absenteismului școlar. Făceam acțiuni cu efective numeroase în localurile din zona unităților de învățământ unde știam că elevii obișnuiau să își petreacă orele pe care binevoiau să și le ia libere pentru „încărcarea bateriilor”. Mi-am reamintit două situații, ciudate și veți vedea de ce.
În primul caz, acțiunea se desfășura în zona centrală în zona unui liceu de fițe, copii de fițe, deși liceul este cu rezultate deosebite, chiar la nivel național. Am găsit tinerii într-un club din imediata vecinătate. Ei, tinerii nu au comentat în timpul acțiunii, cumva, erau conștienți că nu puteau justifica prezența lor în club la acea oră. Partea ciudată a poveștii am întâlnit-o în sala profesorală, în cancelarie cum se numea cândva, în persoana unei „duamne profesuoare”. Diriginta tinerilor, ne-a sărit la „jugulară”, că ce avem noi cu elevii ei, că era pauza mare, că „nu poate niște polițiști” să legitimeze niște elevi dintr-un liceu de elită din Cluj-Napoca.
„Dumnezeu nu culcă-te”, cum zice vecinul meu maghiar și la câteva zile, suntem anunțați de la același liceu că o parte dintre elevii din prima parte a poveștii, au rămas, în același local fără telefoanele mobile. Autorii au fost identificați și telefoanele recuperate. „Duamna profesoară” a aflat atunci de ce elevii, fie ei și de la un liceu de elită, nu trebuie să fie în club în timpul orelor de curs.
A doua poveste a avut ca erou un elev de liceu și mama acestuia. Era să scriu „un elev și pe mama lui”, dar vorba asta latină într-o mare slavă, are multe înțelesuri. Revenind, sunt rugat de la un liceu să intervin într-un caz al unui elev care acumulase peste 150 de absențe într-un semestru și continua în același ritm și în cel de-al doilea. Elevul locuia în zona mea de responsabilitate, așadar nu mă puteam eschiva. Nu aș fi făcut-o, oricum. Merg la tânăr acasă și las o invitație pentru el și părinți. Se prezintă mama alături de fiu. Stilul ăla de mamă cloșcă, nimeni și nimic nu îi atinge puiul, nimeni NU îi spune ei cum să-și îndeplinească îndatoririle de mamă, bla, bla, bla … După ce îi spun motivul invitației,:”Și cu ce vă deranjează pe dumneavoastră(a zis dumneavoastră), că nu merge la școală?”. La așa abordare, recunosc că m-am ridicat de la birou, i-am spus scurt:”Pe mine cu nimic. Într-o zi vă va deranja pe dumneavoastră. Pentru atât v-am chemat. La revedere!”. Am gura spurcată, „seamăn” cu bunica. La vreo două, trei săptămâni îmi sună telefonul, noaptea pe la 3, 4 dimineața. La telefon, mama cloșcă, plângând îmi comunică că fiul său, împreună cu alți doi amici, au fost prinși în flagrant de polițiștii Secției 2 Poliție Cluj-Napoca în timpul unei spargeri și „mă roagă să o ajut”. I-am spus că am încercat să o ajut în urmă cu 2, 3 săptămâni, acum nu mai am cum.
Uneori, cei care au copii în grijă, părinți sau cadre didactice, au impresia că interacțiunea cu polițiștii este jignitoare pentru ei, polițiștii NU au ce să-i învețe, prezența polițiștilor îi afectează „la imagine”. Nu înțeleg că timpul pe care tinerii nu îl petrec la cursuri, îl petrec de fapt undeva, cu cineva, făcând ceva. Și nu de puține ori, ceva care nu le face bine. Dacă triunghiul părinte, școală, poliție nu funcționează ca un tot unitar, sesizarea poliției de către școală privind abseteismul nu poate avea rezultate pozitive în corectarea comportamentului tinerilor. Neimplicarea părinților și a cadrelor didactice în atragerea copilului către activitățile școlare va duce mereu către absenteism. Părinții trebuie să înțeleagă că înscrierea/aducerea copiilor la școală nu încheie obligațiile pe care le au în educarea copiilor. Cadrele didactice, ar trebui să înțeleagă că doar prin sesizarea poliției privind abseteismul nu vor atrage copiii în sălile de clasă. Polițiștii le pot arăta calea, riscurile și ulterior, vor aplica legea. Dar cel care va suferi mereu, este MĂRIA SA … COPILUL .
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
