Am făcut ochi sub plasa de țânțari. Nu dormisem prea bine pe pământul bătătorit al colibei din junglă. Nici pisica care a căutat toată noaptea printre proviziile noastre, fâsâind pungi și pocnind oalele de aluminiu, nu a ajutat la somnul lin și nici liliecii care au zburat continuu pe deasupra ca niste avioane de luptă cât a fost noaptea de neagră.
Se crapă de ziuă. Deschid un ochi și o văd pe prietena mea începând să miște și ea. Ghidul nostru însă, dispăruse. Mă panichez și deschid și celălalt ochi. Aștept puțin, gândindu-mă că poate s-a dus să își facă nevoile, sau să se spele la râu. Timpul pe care îl alocasem acestor posibile activități se termină. Unde să fie? Soarele se înalță pe cer și noi tot singure eram.
După o lungă așteptare, îl aud pe ghid pășind grăbit afară: Chicas, mala suerte! A dispărul barca! Își vâră capul în colibă: Cu barca a dispărut și un tânăr din comunitate, Ronaldo.
Pfff! Ce să mai zic?! Doar îl întrebasem ieri, pe când lega barca de o tufă șubredă la marginea pădurii, dacă era ok să lăsăm ambarcațiunea cu benzină cu tot acolo? Și el mă asigurase că va fi ok. Păi, acum, nu era ok. Nici măcar nu ne puteam supăra că ni se stricase programul, că pierdeam o zi de drum, că în loc să ne plimbăm prin junglă, stăteam acum și ne învârteam neputincioase în jurul rucsacurilor noastre.
Ghidul nostru scund și slab a pornit, cu un aer vinovat și vizibil îngrijorat, în căutarea bărcii, lăsându-ne în urmă, în mica colibă aruncată la marginea unei comunități indigene din mijlocul parcului Madidi.
Eram, totuși, aproape de o mică așezare indigenă de moseten-tsimane, asta îmi dădea puțin confort.
Pe seară, pe cand eram sleite de atâta așteptare și învârtire în jurul colibei, apare ghidul din desișul pădurii: Am găsit barca! Am răsuflat ușurate, viața își putea relua cursul normal, călătoria continua. Ronaldo se îmbătase peste noapte și plecase la casa lui, într-o comunitate din josul râului, cu barca noastră.
Poveştile Luminiței Cuna le găsiți AICI.
Clujeancă entuziastă, ea duce imaginea frumoasă a României oriunde cu ea. De departe, ne aduce poveşti despre oamenii întâlniţi, păţaniile de care a avut parte şi ne arată, într-un mod inedit, locuri pe care am putea ajunge, vreodată, să le vizităm. O găsiti si la lumi.blog.
- Halloween-ul în Brooklyn la casa unui dramaturg de Pulitzer - 31 oct. 2022
- Prietena de pandemie - 22 oct. 2020
- Medicinistul care tratează newyorchezii cu muzică - 22 ian. 2020
