Am fost cândva frumoși și tineri …
Gruia e un cartier frumos, cu multe case, parcă nici nu ești „la oraș”. E mai mult un sat modern, sau era atunci când „îl băteam” cu piciorul. Hotelul Belvedere și zona străzilor Vânătorului, Migdalului și celelalte din partea de sus a Dealului Gruii te plasau cumva în oraș. În zona parcului dintre Hotelul Belvedere și Turnul Parașutiștilor se afla un parc care în acei ani nu era foarte bine întreținut. Vegetația neîngrijită favoriza comiterea unor fapte de natură penală. Ce limbaj am, de specialitate ar zice unii, de lemn ar zice alții. Eu zic, specific pentru cei care au lucrat „cu legea”.
De-a lungul timpului acolo au fost comise câteva fapte penale dar îmi amintesc de o tâlhărie. Nu mai știu acum în ce a constat fapta însă eram acasă când am fost sunat de unul dintre colegii mei din echipa de CFL. După introducerea de rigoare, mi-a spus ce și cum despre faptă, mă întreabă dacă pot merge până în Gruia pentru că au niște martori la comiterea faptei, trei copii care locuiau în zonă. „Și de ce trebuie să vin eu?” am întrebat. „Pentru că, atât cel care zice că îl cunoaște pe autor cât și părinții lui, au zis că vorbesc despre asta numai cu domnul sectorist Morar, adică cu tine”, a venit răspunsul. În consecință, mă echipez cu ceva de oraș și plec „la datorie”.
Am ajuns la familia respectivă și în câteva minute aveam numele și adresa autorului. Pentru cei care sunt mai sensibili la formulări, a prezumtivului autor. O echipă l-a așteptat pe acesta la adresă și îmi amintesc că pe la ora 04.00 – 04.30 în aceiași noapte, când individul nostru a revenit acasă, le-a căzut drept în brațe. A fost așa de șocat încât a recunoscut imediat fapta și a indicat și unde a vândut bunurile.
E o poveste în continuarea acelor despre încrederea investită în copii, despre cuvânt, despre colaborarea dintre noi cei cu „sânge albastru” sau „ochi albaștri” și cei în slujba cărora suntem zi de zi și noapte de noapte indiferent de anotimp. E o poveste care arată că cei în uniformă de polițist nu pot face miracole dacă cei în slujba cărora sunt nu au incredere în ei, în polițiști și preferă să tacă. E o poveste despre încrederea pe care o poți da copiilor, oamenilor și încrederea pe care ei ți-o întorc.
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
