Toamna a sosit de ceva vreme, zilele au devenit mai scurte, iar strugurii s-au copt. La loc sigur, mustul fermentează încet și urmează să contureze noul vin. Datele oficiale spun că în România consumul anual de vin per capita atinge valoarea de 24 litri, iar la final nu rămâne aproape nimic din ceea ce producem. Chiar dacă este evidentă întrebuințarea strugurilor, aceștia au fost cândva, în vremuri imemorabile, parte a bazei tratamentelor medicale.
Spre exemplu, chinezii foloseau mustul fermentat care se aseamănă cu ceea ce cunoaștem noi a fi vin în dezinfectarea tegumentelor înainte de operații. La fel și evreii, aceștia îl foloseau la spălarea rănilor, iar în Grecia Antică, Hipocrate, părintele medicinei, susținea cu tărie că vinul este un medicament extrem de bun pentru cei bolnavi, pe de-o parte, iar pe de altă parte este util și pentru cei sănătoși. Apoi, în epoca Renașterii, Veneția și Florența au devenit cele mai importante puncte pentru fabricarea vinurilor hipocratice. Amestecuri miraculoase de must fermentat și plante aromatice precum lemnul de Santal sau mirtul promiteau miracole.
De atunci și până în prezent beneficiile pentru sănătate pe care vița de vie ni le aduce (fie că este vorba de anumite părți ale plantei, fie de struguri) au fost evidențiate și confirmate în numeroase lucrări științifice de specialitate.
S-a dovedit, chiar dacă strămoșii noștri o știau deja, că strugurii stârnesc apetitul și redau pofta de mâncare, favorizează digestia și calmează tusea. Mai mult decât atât, ajută împotriva paraziților intestinali la copii. Acțiunea antimicrobiană a vinului este în prezent confirmată de concentrația semnificativă a taninurilor, polifenolilor, acizilor și a alcoolilor conținuți.
Cu toate acestea, toți cercetătorii care au evidențiat proprietățile curative ale vinurilor consumate moderat au subliniat în același timp și pericolul la care suntem expuși în cazul unui abuz.
Însă, pe lângă medicină, rodul viței de vie era utilizat și în cosmetică. Egiptenii amestecau un vin tare cu suc de roșcove, tămâie și mastic pentru a crea un parfum unic, perșii utilizau mustul pentru a reda suplețea tenului și a pielii, iar romanii foloseau vinul dulce pentru tratamentele părului. În schimb, în trecutul ceva mai apropiat, doamnele își vopseau podoaba capilară în nuanțe închise cu un vin roșu amestecat cu ulei din semințe de dovleac, iar pentru decolorare utilizau drojdiile recuperate de la fermentarea mustului care erau amestecate tot cu ulei, dar de floarea soarelui.
La final, să facem cunoștință cu câteva tratamente și remedii culese din medicina populară care se bazează pe proprietățile uimitoare ale viței de vie: Împotriva durerilor de cap se pot utiliza câteva frunze verzi de viță, zdrobite și aplicate pe frunte (desigur, în funcție de disponibilitate), iar uscate, acestea pot fi amestecate în infuzii împotriva insomniilor – variantă mai accesibilă. Seva butașilor se poate folosi pentru tratarea pielii lezate și în amestec cu loțiuni pentru hidratarea scalpului. Și nu în ultimul rând, compresele cu vin alb pot fi de folos pentru înviorarea și tonifierea tenului
- Buturuga de Crăciun, un ritual devenit cel mai important desert festiv - 19 dec. 2024
- Micul dejun, o masă care nu ar trebui evitată - 19 nov. 2024
- Putem găsi fericirea în mâncare? - 1 nov. 2024
