În fiecare an pe data de 19 octombrie în întreaga lume este sărbătorită ziua internațională a
ginului tonic. Celebrul cocktail îndrăgit și întâlnit în fiecare bar are o poveste unică în spate,
iar datorită acestui fapt va rămâne mereu una dintre băuturile clasice care nu se vor demoda
niciodată. Originar din Anglia, ginul tonic ne trezește la viață toate papilele și ne stimulează
simțurile gustative și olfactive de fiecare dată când îl gustăm.
Haideți să cinstim această lună cu o poveste savuroasă care deși, la început, a fost puțin cam amară. Îndrăgita rețetă își are rădăcinile adânc înfipte în timp – pe vremea când se căutau leacuri pentru malarie și se cucereau teritorii… Mai exact, în secolul XIX când puterile engleze se
extindeau în India, pentru protejarea soldaților împotriva malariei se utiliza o substanță
(astăzi des întâlnită în produsele alimentare) care poartă denumirea de chinină. Din pricina
gustului neplăcut, doza zilnică pe care aceștia trebuiau să o consume era diluată cu apă,
zahăr și bineînțeles, îmbunătățită cu rația de gin.
Proprietățile chininei au fost descoperite încă din cele mai vechi timpuri, iar peruvienii au
fost cei care au utilizat pentru prima dată în scop medicinal extractele obținute din arborele
de chinină. Oare a fost nevoie doar de puțin zahăr, alcool și un strop de creativitate pentru a
transforma o băutură deloc apreciată de papilele gustative într-una cunoscută la nivel
mondial?
Imediat după ce rețeta a început să circule, ușor, dintr-o parte în alta, și francezii au venit în
forță cu o băutură unică special concepută pentru a preveni malaria. Bine-cunoscutul
parizian Joseph Dubonnet, negustor de vinuri și chimist, a creat un produs care avea să
devină rapid faimos. Un vin roșu fortificat aromatizat cu chinină la care se adăugau și alte
plante medicinale îi cucerea treptat pe toți cei care aveau ocazia să guste.
Dar totuși, de ce până în prezent ginul tonic nu s-a demodat și continuă să facă parte din
meniul oricărui restaurant sau bar care se respectă? Exceptând proprietățile medicinale ale
chininei, deoarece cantitatea care se folosește acum într-o apă tonică este infimă, poate că
ginul tonic este amestecul perfect care unește cele mai bune părți ale celor două licori: ginul
și apa tonică. Dioxidul de carbon din rețetele actuale pune în evidență aromele specifice
ginului care completează gustul amar și astringent al apei tonice – complex și elegant.
Chiar dacă rețeta de gin tonic are la bază doar două ingrediente care se utilizează în proporții variabile, profilurile de aromă bogate și extrem de diversificate ale componentelor pot da naștere
unor băuturi unice. În funcție de preferință se poate opta și pentru o aromă în plus și anume
cea a cojilor de citrice.
În America este numit „G and T”, în Franța, Italia sau la noi în țară îi spunem simplu „Gin
Tonic”, iar în Belgia sau Țările de Jos vom comanda un „Ginto”. Oricum ar fi, de malarie nu
ne protejează, însă un lucru e sigur, istoria poate fi savurată.
