Am fost cândva frumoși și tineri …
Am lucrat mult în domeniul prevenirii criminalității, am desfășurat multe activități în cadrul unor proiecte sau campanii de prevenire, dar, un loc aparte, l-au avut activitățile de educație rutieră, de siguranță rutieră. Am desfășurat poiecte de prevenire a accidentelor rutiere, multe, adaptate pe diferite grupe de vârstă. Noi, cei de la prevenire, singuri și cu regret o spun, de prea puține ori împreună cu polițiștii rutieri. De ce de prea puține ori cu ei? Pentru că așa a fost să fie. Așa pe scurt.
Conducând, auto personal sau de serviciu, am văzut multe. În doi ani consecutivi, în luna decembrie, am fost implicat în două evenimente rutiere, care s-au încheiat cu bine pentru toți cei implicați, dar, la fel de bine se puteau încheia cu urmări dintre cele mai grave. În ambele situații, în mașină, eram cu întreaga familie.
Mereu am încercat, noi, cei de la prevenire să facem activitățile de prevenire cât mai coordonate, mai utile, să avem grupurile țintă cât mai diversificate. Am desfășurat activități de informare și prevenire de la grădiniță, trecând pe la copiii de gimnaziu, liceu și studenți. În acest context, la un moment dat, mi-a venit ideea de a invita la sediul Centrului de Prevenire a Criminalității, reprezentanții școlilor de șoferi din municipiul Cluj-Napoca. Au venit cei mai mulți dintre ei, și, mulți au acceptat ideea de a colabora cu noi, adică cu „prevenirea” și cu „rutiera”, la un proiect de informare și prevenire în acest domeniu al „siguranței rutiere”. Ideea era, ca în cadrul orelor de legislație, a orelor de teorie, noi, polițiștii să avem o intervenție în care să vorbim despre ce înseamnă siguranța rutieră, care au fost principalele cauze generatoare de accidente rutiere, ușoare, grave, etc.
Împreună cu cei declarați pro acestei idei, am stabilit un calendar pentru desfășurarea activităților, noi, polițiștii am pregătit materiale de informare și prevenire, prezentări în ppt(powerpoint), filme pe principalele cauze generatoare de accidente rutiere grave: conducere sub influența băuturilor alcoolice/drogurilor, viteză excesivă, depășire neregulamentară, conducere fără permis, șamd. Școlile de șoferi ne puneau la dispoziție sala și fiecare grupă de noi candidați la obținerea unui permis de conducere. Evident că prezentam și discutam cu candidații despre accidente rutiere grave, intens mediatizate și foloseam fotografii de la fața locului. Fotografiile erau, bineînțeles, cenzurate, blurate, pentru a nu fi șocante pentru cei din sală. Aceste activități, au fost desfășurate timp de câțiva ani, au continuat și după ce am plecat purtător de cuvânt al IPJ Cluj.
Pot spune că acele activități, au fost bine privite, primite și considerate folositoare de către candidați. La una dintre aceste activități, în sală erau doi tineri, cam 22, 25 de ani. A toate știutori, „Gică contra”, zeflemitori, genul „mie nu mi se poate întâmpla”, mă rog, înțelegeți voi. Filmele prezentate erau „regizate” ca să îi speriem pe ei, nu sunt reale, că de unde știm noi cum se întâmplă, etc. Pe ecranul laptop-ului aveam un folder „Foto accidente necenzurate”, al cărui conținut era numai bun pentru astfel de „a toate știutori”, și, ca din întâmplare, mă joc cu cursorul, făcând cercuri în jurul acelui folder. Mușcă momeala, și îmi spun că ei ar vrea să vadă „acele” fotografii. Mă las rugat, îi stârnesc și mai tare. Insistă. Zic, „Ok. Vi le arăt. Sunt dure, necenzurate, de la fața locului. Cine crede că nu poate suporta realitatea dură, poate ieși la o țigară. Valabil și pentru voi, le zic, privind-ui direct în ochi.” Râd. Ei râd, mă privesc superior, „noi să nu suportăm?” Două, trei persoane au decis să iasă la țigară. Ceilalți au rămas. Pe ecranul de pe perete imaginile dure, adevărate, alea pe care nu le vezi la știri dar pe care „ăia de la rutieră” și salvatorii le văd pe viu atunci când merg la fața locului. Trupuri sfârtecate, inerte, uneori dezmembrate, sânge, durere, neputință. Coșmar pe viu. Nu au trecut nici 3 minute și, vorba ceea, „karma is a beach”, cel mai „clonțos” dintre cei doi tineri, se întinde cât era de lung și alunecă sub masă, leșinat. Îl readucem în simțiri cu o pereche de palme și un pic de apă rece pe față. E șocat. Și ceilalți din sală. Liniștea așternută e apăsătoare, grea, dură. Îi privesc și îmi dau seama că abia acum înțeleg cu adevărat ce înseamnă accident rutier grav. Ce înseamnă și unde poate duce nerespectarea regulilor de circulație.
Uneori, pentru a reuși să îi faci pe oameni să înțeleagă riscurile la care se expun în trafic, trebuie să le prezinți realitatea dură, necenzurată, dureroasă. Unii înțeleg de la început ceea ce le spui, alții, genul „Toma necredinciosul”, înțeleg doar după ce o pățesc. Dar, atunci, ar putea fi prea târziu. Mult prea târziu, pentru ei, pentru cei din jurul lor.
- Poliția Română la 203 ani - 25 mart. 2025
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
