Am fost cândva frumoși și tineri …
Compania de Cercetare a Armatei a II-a Române, avea și un pluton auto, pluton care avea misiunea de a întreține și a menține, permanent în funcțiune, autoturismele Aro pe care le foloseau pentru executarea misiunilor, grupurile de cercetare. Exista și un camion de tip DAC 651, sper că nu greșesc, care atunci în 1989, era nou. Erau modelele noi de camioane, românești, care veneau să înlocuiască celebrele „Buceaguri”, vechi și care, folosite intens la muncile agricole, fără a beneficia și de logistica necesară, au condus la apariția unor versuri care erau la modă atunci:
„O mașină staționată,
O capotă ridică,
Doi bocanci urcați pe bară
Și un cur ieșit afară,
E-o mașină militară.”
Printre militarii plutonului transport, era un băiat din Brașov. Un tip înalt, uscat ca un țâr, biscuite, veșnic flămând și cu o slăbiciune care i-a adus mai multe zile de arest. Omul avea obiceiul de a „completa”, că în armată se completează și uneori se poate să și dispară. Nu era băiat rău, era și un bun conducător auto dar avea obiceiul de a frâna brusc, astfel încât, dacă nu te țineai bine, zburai prin camion, cât era de lung. Țineți cont că pentru a transporta mai mulți militari, în camion erau PUSE, nu montate, puse, băncuțe, iar cei care erau așezați pe acestea, nu aveau nici un punct de sprijin. El frâna pentru a se distra pe seama camarazilor care zburau efectiv, prin camion.
Obiceiul acesta a condus la o stare de tensiune între el și ceilalți camarazi care au început să-i poarte „sâmbetele”, să i-o „coacă” cumva. Și i-au „copt-o”. Parcul auto al unității era situat într-o latură, închis separat, cu gard și poartă de acces, cu om de serviciu permanent, etc, etc. De la parcul auto trebuia să vii, pe o alee asfaltată, cam 50, 60 de metri, apoi curbă de 90° la dreapta și apoi cam încă 100 de metri, în „linie dreaptă” până la poarta de acces în unitate. Într-o bună zi, când camaradul de la Brașov era de serviciu pe Parcul auto, ceilalți camarazi, aflând că urmează o ieșire cu SR-ul, au zis că a sosit clipa răzbunării. Unul dintre ei s-a strecurat nevăzut în parcul auto, doar erau cercetașii armatei, și a desfăcut buloanele de siguranță de la cabina camionului.
A venit momentul plecării în misiune, brașoveanul iese din parcul auto, rulează încet până la curba de 90°, apoi o „calcă” până la poarta de acces în unitate, unde frânează brusc. În acel moment, cabina SR-ului, neasigurată, balansează înspre înainte până aproape de asfalt, revine în poziția inițială și repetă mișcarea de 2, 3 ori, după care se oprește în poziția „aplecat în față” cu ocupant cu tot. Vă dați seama că asta s-a întâmplat sub ochii atenți ai celorlalți camarazi, camuflați la teren pentru a vedea spectacolul.
Legenda spune că a fost nevoie de doi oameni care, după ce au adus cabina în poziția inițială, au fost nevoiți să-și folosească forța și îndemânarea pentru a-i desprinde mâinile de pe volan și al coborî din cabina camionului. Evident, toți au avut parte de o repriză de înjurături neaoșe, ardelenești, asezonate cu sfinți, dumnezei, mame și alte neamuri, încheiate cu ” ‘Mnezo să vă … am crezut că a crăpat pământul și mă prăbușesc cu camion cu tot…”. Asta, evident, în deliciul asistenței, „răsărită de nicăieri.”
Nu au fost alte urmări ale poveștii, în afară de aceea că, brașoveanul, camaradul nostru, nu urca niciodată în cabina camionului fără a verifica în prealabil dacă are cabina asigurată. Ba nu, a mai fost o mică chestie, nu a mai frânat niciodată fără motiv, „de distracție” …
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
