Poze fatale la 700 de metri

De aici a căzut un turist anul trecut, ne zise bolivianul. Colegul meu îi era ghid.

Urcasem pe coama unui deal înalt de vreo 700 de metri. Urcuşul prin junglă nu fusese unul uşor, gâfâiam şi transpirasem sănătos. Vârful îngust era o poieniţă mărginită de pădure la un capăt şi de o ditamai prăpastia de cealaltă parte. Panorama însă îţi tăia respiraţia: râul Beni se vedea şerpiund printre munţii acoperiţi de junglă. Un peisaj în maro, verde şi albastru, luminat de galbenul portocaliu al soarelui care se pregătea să apună.

Prietenul său fusese ghid pentru un cuplu israelian. Tineri, douăzeci şi ceva de ani. Entuziasmaţi de peisaj, cuplul a început să îşi facă poze. Atenţie la prăpastie, nu vă apropiati aşa de tare de margine, le-a zis ghidul de vreo două ori.

Degeaba, poza trebuia să iasă cât mai tare. Fata îşi poza iubitul, iubitul îşi poza iubita… şi iubitul a dispărut cât ai clipi de pe ecran. Dincolo de ecranul aparatului digital se căsca hăul verde. Un pas greşit – spre eternitate.

Uitaţi, exact aici a stat băiatul, ne arătă ghidul nostru. Ioi ! am exclamat eu şi prietena mea. Ne uitam la mica bucată de pământ care ieşea ca un balconaş deasupra văii. Acolo păşise nefericitul turist. Liniştea şi frumuseţea locului parcă nu puteau fi scena unei tragedii. Nu ne imaginam prin ce au trecut fata şi ghidul, cum le-a fost drumul de întoarcere spre Rurrenabaque, cărând în suflet povara morţii băiatului.

 

Poveştile Luminiței Cuna le găsiți AICI.

Mai Multe

More article