Sâmbăta trecută am păşit ȋntr-un basm.
Sau poate am ieşit din sfera timpului actual şi m-am scufundat ȋntr-un vis pe care de mult ȋmi doream să-l trăiesc. Căci chiar dacă timpul era prezent, ceea ce se ȋntâmpla pe “scenă” depăşea cu mult actualitatea – era mai degrabă reprezentaţia unei bucăţi de infinit.
Atemporalitatea muzicii, fastuozitatea evenimentului, eleganţa sălii şi clădirea impozantă a Operei Naţionale Române din Cluj au marcat cu siguranţă ȋnceputul unui nou capitol ȋn povestea Balului Operei, poveste ce se scrie deja de un sfert de secol.
Povestea are ca expoziţiune finele zilei de 3 martie 2018, iar intriga se constituie din dorinţa organizatorilor de a le oferi invitaţilor o adevărată seară de regal de bal.
Invitaţi ce s-au decis să spună răspundă afirmativ ȋn faţa provocării lansate de ideea balului vienez şi să se ȋnveşmânteze conform conform cu reţeta unei astfel de seri, după rugăminţile zânelor şi zânilor care şi-au propus să ne ofere momente de neuitat. Au mai existat şi scăpări la capitolul vestimentaţie, dar nu ne e cu supărare – mai avem câteva lucruri de ȋnvăţat la capitolul prezenţă. Şi e oarecum normal, atunci când nu ne ȋntâlnim zi de zi cu astfel de ocazii.
Desfăşurarea acţiunii s-a desfăşurat ȋntr-un cadru complet transformat special pentru această ocazie: scaunele din Sala Mare a Operei Române au fost acoperite complet pentru a da naştere unei podele pe care să se desfăşoare toată magia serii; oglinzi au fost puse pentru a da senzaţia de o mai mare amplitudine a serii; florile au fost frumos alese, cât să dea sălii ȋncă un strop de eleganţă. Pe scurt, cadrul a fost unul regal, ce amintea de seratele organizate acum un secol şi ceva la casele mai marilor nobili ai vremii.
Momentul artistic a fost şi el unul suav, frumos, ce nu plictisea nici pe cel mai mic amator de Operă – sub ochii atenţi şi vigilenţi ai orchestrei, prin faţa noastră au trecut artiştii Operei Naţionale şi invitaţii lor, care ne-au delectat cu diferite arii de Operă, dar şi cu momente de vals.
Ȋnsă, poate cel mai frumos moment al serii a fost atunci când, după o mică pauză, oamenii au coborât de pe scaunele lor şi au devenit ei ȋnşişi protagonişti ȋn povestea Balului Operei 2018.
A fost momentul meu preferat atunci când am văzut podeaua sălii plină de oameni care valsau cu zâmbet şi voie-bună.
Balul Operei ar putea ȋnsemna un milestone pentru ȋnceputul unor altfel de evenimente, care să fie descrise de graţie şi eleganţă – când spun ȋnceput, nu neg existenţa altora, ci mă refer la faptul că am putea să le ducem, ȋncetul cu ȋncetul, la un alt nivel.
Trăiesc de ceva vreme ȋncoace cu ideea că, deşi sunt cu totul ȋn favoarea progresului şi dezvoltării, există unele zone unde ar trebui să ne ȋntoarcem şi să studiem mai ȋndeaproape zone din trecut, la originile lor, nu pentru a ȋnvăţa, ci pentru a le reȋnvia. Şi cumva, simt că, ȋn anumite momente, nu sunt singura care are aceste gânduri.
Pentru că asta ȋnseamnă Balul Operei, ȋn special prin metamorfoza pe care şi-a asumat-o anul acesta: o privire spre trecut şi-o cărămidă pentru viitor.
Mai multe videoclipuri găsiţi aici, iar fotografii aici.
Totodată aici găsiţi şi ȋntreg spectacolul din cadrul Balului Operei 2018.
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
