Un mister care se învârte în jurul patiseriei intimidează generații întregi de bucătari… Persoanele care pregătesc cu ușurință cele mai sofisticate preparate din domeniul gastronomiei prin simplu fapt că adaugă un vârf de cuțit dintr-un condiment sau din altul, de cele mai multe ori vor transpira încercând să cântărească cu exactitate ingredientele pentru a realiza o simplă prăjitură. Da, este exact cum presupun majoritatea persoanelor: în patiserie este nevoie de exactitate, de creativitate, amândouă presărate cu un pic de mister și magie. Cunoașterea celor patru ingrediente de bază: făina, untul, ouăle și zahărul, pot fi atât fundația unei structuri simple, dar și a unei opere de artă.
Până la sfârșitul secolului XX, tinerii bucătari erau instruiți personal de către cei cu experiență în domeniu. Aceștia învățau tehnici și metode de realizare a preparatelor culinare, iar secretele erau transmise de la o generație la alta. Acum, școlile de bucătari stau la dispoziția oricui. Însă acestea nu învață studenții cum să gătească, îi învață cum să se dezvolte și cum să își perfecționeze modul de lucru și implicit preparatele. Patiseria are și ea o lungă istorie pe care toți trebuie să o cunoască pentru început.
Pe scurt…
În trecut, patiseria nu se asemăna deloc cu ce este astăzi, iar preparatele dulci aproape că nu se deosebeau de celelalte. Exista însă o tehnică foarte utilizată, aceea de a intensifica aroma fructelor, care datează încă din vremea în care oamenii au descoperit nectarul din flori.
Primele scrieri despre pâine au fost găsite pe pereții mormintelor egiptenilor, datate din anii 3000 î.Hr. Până la introducerea cuptoarelor, gătitul se realiza deasupra focului deschis, dar apoi, oamenii au învățat cum să controleze căldura jarului și implicit coacerea, ajustând distanța dintre acesta si produs.
Primele prăjituri erau de fapt amestecuri de făină, miere și lapte sau ulei. În acele timpuri, mierea era singurul îndulcitor. Văzând cât de valoroasă este, egiptenii au început să o folosească tot mai des, începând cu anul 2600 î.Hr., chiar și în ritualurile religioase. Apoi, mierea a fost industrializată de greci și romani, fiind folosită în foarte multe forme.
Cu trecerea timpului, gastronomia și patiseria au început să meargă mână în mână, iar oamenii au realizat că mâncau nu doar pentru a trăi, dar și pentru a se bucura de acel moment, savurând preparatele culinare. În Grecia antică, bucătarii și brutarii erau printre privilegiații societății. Mai mult decât atât, romanii considerau atât de important domeniul brutăriei încât au creat chiar și o asociație, în jurul anului 168 î.Hr. Brutarii erau foarte admirați, respectați și erau singurii muncitori care nu erau sclavi. Acestora nu le era permisă intrarea la spectacole, crezându-se că vor fi contaminați cu mediocritatea societății de rând.
Termenul „patiserie” a fost folosit pentru prima dată în Epoca Medievală și indica simpla preparare a aluaturilor. Tot atunci au fost inventate și dulcețurile, realizate din fructe de sezon și îndulcite cu miere. În Franța, în secolul XVI, a fost introdus pentru prima dată termenul „desert”, care indica ultimul fel de mâncare, la sfârșitul mesei. Tot în acest secol, a apărut marțipanul, pâte a choux, biscuiții și aluatul brioche.
În următoarea perioadă, patiseria a început să evolueze sub influența italiană, iar bine cunoscutele rețete franțuzești au început să prindă contur și să fie cunoscute în întreaga lume. Ciocolata, crema de patiserie, croissantele sau eclerele sunt doar câteva exemple de creații care se bucură de o lungă istorie și continuă să fie savurate și în prezent.
- Jazz in the Park 2025 anunță al doilea val de artiști - 4 apr. 2025
- Dominic Miller, chitaristul lui Sting, revine la Cluj-Napoca - 16 mart. 2025
- Peste 1.400 tone de alimente au fost colectate în 2024 - 3 feb. 2025
