Poveşti de călătoriePoveşti din junglăDacă te doare spatele, o să ai un băiat...Nașterile ȋn Amazon

Dacă te doare spatele, o să ai un băiat…Nașterile ȋn Amazon

Dacă atunci cand naști te doare spatele, o să ai un băiat, iar dacă te doare burta, vei avea fată, ȋmi zise o femeie din micul sat indigen, fracându-se pe burta rotundă ȋn care se cocea de 8 luni un mic indigen quechua.

Nu ȋmi amintesc cum, ȋn acea seară, la căldura focului molcolm al colibei din junglă, am ajuns la subiectul nașterilor. Eram curioasă, cum nasc femeile acolo ȋn mijlocul pădurii?

Aici femeile nasc și a doua zi merg la pescuit sau la vânătoare, spuse unul din bărbaţi, legănându-se ȋn hamac.

La noi femeile nasc la spital și stau trei zile ȋn pat, mă gândeam eu, conectate la monitoare și ȋnţepate cu perfuzii. Ce diferenţă! Femeile indigene mai vârstnice sunt moașe excelente, dar ȋn multe comunităţi femeile nasc singure. Ȋmi povestiseră huaoranii că mai demult, când simţea că ȋi vine sorocul, femeia pleca ȋn pădure, unde ȋși lega hamacul ȋntre doi copaci, aproape de un râu. Făcea o gaură ȋn hamac, și se aseza pe ea – gravitaţia o ajuta la naștere. Dedesubt punea un strat de frunze, ca nou născutul să aterizeze pe moale. Singure ȋși tăiau cordonul ombilical cu un fir gros de iarbă ascuţit ca un briceag.

Ȋn lumea mea, gravida e dusă la spital, injectată, perfuzată, supravegheată şi operată dacă este cazul.

Ȋn mijlocul pădurii ești pe cont propriu, la mila naturii, ȋn voia soartei.

Una dintre femei a ȋnceput să depene o amintire, legănându-și bebelașul ȋn braţe:

Uite, vezi copilul ăsta? Când eram gravidă cu el, locuiam doar cu soţul și cu băiatul meu care era atâta (arată cu mâna ȋnălţimea unui copil de 6-7 ani). Casa noastră era departe, ȋn pădure. Soţul meu era la vânătoare când au ȋnceput durerile. Doar băiatul era acasă. Copilul nu voia să se nască și simţindu-mi burta cu mâinile, mi-am dat seama că nu era ȋntors. L-am trimis pe băiat să fugă să ceară ajutor de la vecini, acolo era o femeie care să mă ajute să nasc, ȋnsă erau la câteva ore de mers prin pădure.

Ce aș fi făcut ȋn asemenea situaţie ? mă gândeam eu. Era ȋn pericol și viaţa ei și a copilului ȋncă nenăscut.

Am ȋnceput să mă masez pe abdomen, și ȋmi arăta, făcând mișcări circulare cu palmele pe burtă. Așa am ȋnvăţat eu pe când o ajutam pe mama să nască, apoi pe surorile mele. Mi-am ȋntors singură copilul ȋn burtă și până au sosit vecinii deja născusem.

8 Martie fericit, la mulţi ani tuturor mamelor!

 

Poveştile Luminiței Cuna le găsiți AICI.

Articolul precedentEl Paiche, gigantul râurilor
Articolul următorUite barca, nu e barca

Mai Multe

More article