Este o poveste începută în urmă cu 9 ani, deși #LAVANDĂDEPESOMEȘ împlinește în această toamnă 7 ani. De unde diferența asta de 2 ani? E și asta o poveste. Poate că Dumnezeu ne-a încercat voința și dorința de a înființa cultura de lavandă.
În urmă cu 9 ani am vizitat cultura de lavandă #LavandăLola din Bonțida. Livia, soţia mea, s-a îndrăgostit iremediabil de florile de lavandă. Bine, nici nu e greu să îți între la suflet această plantă.
Atunci am luat prima dată contact cu lavanda, iar doamna Mărioara (Lola) şi Anca Șerpar ne-au dat primele informații legate de cum și ce e cu floarea asta. Terenul îl aveam, chiar în vecinătatea culturii #LavandăLola, motiv pentru care, încurajați de cele două doamne, care urmau ca în toamna aceea să ne pună la dispoziție primii butași, am acceptat să încercăm și noi „marea cu degetul”. Livia era entuziasmată, iar eu mai reținut, mult mai reținut, recunosc.
Așadar, în acea toamnă, am pus primii butași de lavandă la înrădăcinat, în grădina unor prieteni de la Bonțida. Nenea Gheorghe (Dumnezeu să-L odihnească în pace!), grijuliu de felul lui, când a văzut butașii mici și firavi, s-a gândit să îi acopere cu niște jupi de porumb. Evident că, lipsiți de lumină, au supraviețuit foarte puțini. Primăvara, am luat-o de la capăt, alți butași, altă muncă. În toamnă, când să îi plantăm, constatăm că au rădăcinile prea firave ca să reziste la plantare. Așadar, amânăm plantarea pentru primăvară. Primavara următoare, aveam prea puțini și am amânat din nou înființarea culturii pentru toamnă. De aceea am gândit că Dumnezeu ne-a încercat.
În acea toamnă, a lui 2017, am plantat. Cu ajutorul unui văr, Nicu Radu care a pregătit „o sculă” cu care a trasat rândurile, cu ajutorul cumnatului Mitru (Dumnezeu să-L odihnească în pace!), cumnatei Mariana şi al altor două femei, recomandate de doamna Mărioara, am plantat primii butași, cam 1200 cred. Apoi, a urmat o pauză, până în primăvara următoare, când am constatat că era nevoie să completăm anumite goluri apărute în urma pierderii de peste iarnă, a aproximativ 10% din cultură. Un procent rezonabil în opinia mea.
Așadar, în primăvara aceea am completat golurile cu butași de lavandă de la doamna Mărioara care în această perioadă ne-a încurajat să nu renunțăm, ne-a dat sfaturi, dar și noi am fost învățăcei ascultători.
Așa am început. Apoi am crescut, pas cu pas. Nu, nu am știut în ce ne băgăm, ce ne așteaptă, ce urma să facem. În anul doi am avut primele flori de lavandă pe care le-am recoltat și oferit rudelor, prietenilor şi colegilor. Atunci am intuit că în anul 3 vom avea o problemă cu munca multă ce urma. Va trebui să recoltăm floarea, să o uscăm și să facem ceva cu ea. Ce? Încă nu știam răspunsul, dar am rezolvat și am transformat podul casei părinților şi cel al şurii, în uscătorie de lavandă. Atunci am distilat pentru prima dată și am obținut primul ulei esențial de lavandă și prima apă de lavandă.
Am învățat din mers, am greșit, am corectat, dar, cel mai important este că am muncit. Livia era motorul. Hai, hai … cultura se dezvoltă, recolta era tot mai frumoasă, tufele tot mai încântătoare. Dar eram în câmp, fară gard, câmp gol. Apoi ne-a încolțit în gând să facem o magazie acolo, pentru sculele folosite în activitatea de întreținere a culturii. Am început cu magazia şi am ajuns să ridicăm o casă din lemn, în lanul de lavandă. Am optat pentru un model care să ne transpună cumva în casa bunicilor de la țară. Am căutat și am găsit la Bistra, în județul Alba, o echipă de oameni faini, harnici și inimoși, dar și dornici să te ajute şi să te sfătuiască. O echipă condusă de Mihai Vodă. Așa a apărut casa noastră din lemn în cultura de lavandă, după ce am relocat 120 de tufe de lavandă. Mulțumesc Mihai Vodă, mulțumim băieți.
Revenind la floarea de lavandă, să spunem că am recoltat lavandă, am distilat, am avut ulei, apă, floare de lavandă uscată pentru aranjamente. Apoi, ce să facem, de care, cum? Cu aceste gânduri în minte, mi-am amintit că în gimnaziu am avut ore de lucru manual. Atunci așa se numea activitatea, acum îi zice „hand made”, e mai cool. În fine, mi-am amintit că eram chiar îndemânatic la lucru manual. Așa că, am achiziționat scule și unelte pentru a putea crea suport pentru aranjamente florale și așa am început să creem aranjamente florale hand made, din materiale reciclabile, carton, lemn şi sfoară. Dăm viață nouă unor obiecte care, altfel, ar fi ajuns la gunoi.
Apoi am ieșit la târguri și în piețe, ne-am înscris în Asociația Meșterilor Populari Clujeni, am făcut pas după pas. Încă faceam pas după pas, nu ardem etape şi încercăm să creștem natural. Muncim și muncim mult. Când avem ajutor ne bucurăm ca niște copii.
Şi ajutorul vine, de obicei, de la Nicu și Silvia Radu, Nuța Radu și Dorin Nap. Mulțumim lor şi tuturor celor care ne-au încurajat, de-a lungul anilor grei și totodată frumoși. Fiecare ne-a ajutat în felul lui, iar ajutorul primit ne-a încurajat să mergem mai departe, parafrazând titlui unui film, „Lavandă de pe Someș merge mai departe”, povestea #LAVANDĂDEPESOMEȘ continuă.
Dacă am început cu câteva buchete de flori de lavandă, acum facem aranjamente florale în toată regula, săpun, lumânări, parfum de mașină, sirop de lavandă, mărțișoare, parfum de cameră, pernuțe cu lavandă, săculeți și câte şi mai câte.
Dacă vreți să vedeți pe viu cultura noastră, #LavandădepeSomeș, vă așteptăm cu drag, începând de sâmbătă, 17 iunie la Bonțida. Noi vom fi acolo, 17, 18 iunie dar și 23, 24, 25 iunie. 2023, evident.
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
