Cât timp am fost sectorist, am avut o parte a muncii pe care nu am plăcut-o de nici o culoare. Era munca aia prin care, vorbind cu anumite persoane, din timp alese, inițiații știu ce și mai ales cum, aflai ce se mai întâmpla prin anumite cercuri, cine avea și ce avea de gând să facă, și așa mai departe … Nu avem o problemă cu munca în sine, „a ști” din timp ce fac „unii”, ce au de gând a face, te scutește de probleme, e ca atunci când îți întărești imunitatea pentru a preveni aparitia unei boli. Să știi este nu doar benefic, este chiar util.
Au fost colegi care, „deoarece și pentru că nu au știut”, au avut de dat „esplicații”. Neplăcute explicații. A ști din bună vreme cine are de gând „să facă și să dreagă”, te face să poți interveni din timp pentru a preveni anumite încălcări ale legii, anumite urmări, iar urmările astea pot fi dintre cele mai grave și până la urmă, te pot ajuta să scoți de pe traiectoria încălcării legii o persoană, ca să nu mai spunem că atunci când cineva vorbește cu tine, polițistul, poți descoperi „cine, când și cum” a făcut iar asta, este partea de tratament a bolii. Problema mea venea de la ce și cum se cerea sectoriștilor legat de această muncă, dar asta este altă discuție și este pentru alte urechi.
Concluzionând, munca de a încerca să aflii, să știi, este una, cum se cerea ea a fi desfășurată de către șefii direcți, este cu totul altceva. În fine, munca asta, recunosc, mie unul nu mi-a plăcut din cale-afară și nici altora … Să ne înțelegem, sunt un tip sociabil, căruia îi place să relaționeze și să știe pe ce lume trăiește, dar a face chestia asta la ordin și fără context, este ca și cum ai dansa fără muzică … Ei bine, zilele astea, și nu numai, văzând știri despre producerea unor accidente rutiere cu urmări grave, dar și o știre despre identificarea a doi cetățeni români, suspecți ca autori ai unui omor în Ungaria, identificați după, aviz amatorilor, 19 ani, mi-a venit în minte o poveste aflată de la unul dintre foștii mei șefi, un om și un ofițer de poliție deosebit.
În tinerețe, fostul meu șef, tânăr locotenent de miliție, ofițer de economic, și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Economice din cadrul IGM (Inspectoratul General al Miliției), alături de alți ofițeri și evident, fiecare dintre ei avea în răspundere mari obiective economice pe care trebuia, fiecare, să le supravegheze, astfel încât „să nu zboare nici musca”, fără ca el, ofițerul, să știe. Pe acele „vremi”, munca asta de care vă povesteam eu mai sus, era atent și strict monitorizată de către șefii ierarhici, analizată și discutată la bilanțuri unde cei cu rezultate slabe în acest domeniu, erau „scrofăliți”, certați carevasăzică, așa în plen, ca să-i cuprindă rușinea și să „revigoreze temeinic”, ei, activitatea celor cu care colaborau în acest domeniu.
După un astfel de bilanț al activității în care unul dintre ofițeri a fost „blând” atenționat că dacă nu va corecta „lipsurili”, va suporta „nește” consecințe, omul, hotărât și dintr-o bucată, îi convoacă pe toți cei cu care colabora. Pe toți, dar nu pe rând, nuuu, ci pe toți odată, într-o sală din IGM. Pe toți … După ce îi introduce în sală, am fost tentat să scriu „îi bagă”, dar suna urât, intră și el și îi privește cu reproș, în liniște, fără să scoată un cuvânt. Câteva minute. Apoi pe un ton tăios, învățat de la cei care l-au analizat pe el la bilanț, le zice: „Uitați-vă bine unii la alții. Uitați-vă bine …” Îi lasă să se privească, vă dați seama ce simțea fiecare dintre cei prezenți … și continuă: „Păi NU vă este vouă rușine? Să mă certe pe mine șefii pentru că nu îmi dați informații de valoare? NU vă este vouă rușine? Se poate așa ceva?” …
Evident că omul NU a mai fost întrebat de nici un șef, cum stă cu munca la acest capitol, NU i-a mai fost analizată și așa mai departe.
Ca să fiu mai concret, si pe înțelesul tuturor, fără informații, polițiștii și nu numai ei sunt orbi și surzi. Fără ajutorul celor pe care îi servesc, al cetățenilor, nu ar putea stăpâni fenomenul infracțional. Oamenii ar trebui să știe și să înțeleagă că nu ești turnător dacă știi și spui ce știi despre cei care încalcă legea, indiferent de domeniul în care o fac. Și vă dau un singur exemplu, oare străzile nu ar fi mult mai sigure dacă cei care știu și cunosc persoane care conduc sub influența băuturilor alcoolice, a drogurilor sau fără permis ar spune despre asta polițiștilor? Este mai comod să comentezi decât să faci ceva concret.
Este mai comod să te minți spunând că nu este treaba ta. Este mai comod, dar doar până când unul din ăsta, te lovește cu mașina, într-un fel sau altul iar urmările nu sunt ușor de anticipat. Atunci ne-am dori ca polițiștii să îl fi identificat din timp pe „vitezoman”, pe cel care conduce băut sau fără permis … și exemplele pot fi extinse la violența în familie, la consumul de substanțe interzise, la … orice încălcare a legii. Noi, ca polițiști într-o țară fostă comunistă, avem o moștenire grea, dar, este în fond, o problemă cu care se confruntă toți polițiștii de pe mapamond, reticența oamenilor în ai sprijini în asigurarea unui climat de siguranță …
Sursă foto: realitatea.net
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
