Plecasem de la prevenire și eram purtător de cuvânt al IPJ Cluj, însă, evident că eram ancorat în ceea ce privește activitățile de prevenire. Așa se face că discutând cu colegele mele despre ce activități de informare și prevenire au, am aflat că Inspectoratul Școlar Județean Cluj, împreună cu un ONG, lăsaseră o campanie de informare despre bullying. Asta era de bine, doar că, lansarea prezenta activitățile ce urmau a fi desfășurate ca fiind de o noutate, să zicem „absolută”. Recunosc că această prezentare, repet, altfel bine venită, m-a iritat cumva la „lingurică”. Asta pentru că cei de la ISJ au exclus IPJ-ul ca și când noi nu am fi abordat niciodată această problemă. Ei bine, problema bullying-ului în școli, noi, polițiștii de la prevenire, o abordam constant în cadrul campaniilor de informare și prevenire desfășurate în școli, cu acte semnate și parafate de ambele instituții. Evident, colegele mele de la prevenire, s-au implicat în proiectul respectiv și au fost la înălțime ca de obicei.
De ce mi-am amintit asta acum? Pentru că văd foarte des știri despre bullying și ciberbullying, văd cifre, statistici, dar nu și cum cei implicați, copii, cadre didactice sau părinți să facă diferența între bullying și violență. O prezentare comparată între cele două fenomene negative, când este bullying și când este violență, de ce este violență și nu bullying, ușor de abordat, ușor de înțeles. Ce le aseamănă și ce le diferențiază. Dacă cei implicați, copii, părinți sau cadre didactice cunosc aceste lucruri, le vor putea identifica corect și nu le vor confunda între ele.
Violența și bullying-ul au aceleași forme de manifestare, seamănă foarte mult dar ceva le diferențiază.
Violența este ușor de identificat, este prevăzută în Codul Penal, este descrisă și sancționată de acesta sau de Legea nr. 61/1991 republicată.
Bullying-ul este la limita legii, pare a fi „o glumă” mai nesărată e drept, dar o glumă, o mică răutate între copii și de aceea, dacă nu urmărești cu atenție „problema” ai tendința să o treci cu vederea. Și cei mai mulți o trec cu vederea.
Ce le diferențiază este important, și, dacă cunoști aceste aspecte, nu prea ai cum să nu recunoști bullying-ul.
Bullying-ul este repetitiv, având același agresor/agresori, care NU au ca țintă întregul colectiv de colegi. NU, nici vorbă, agresorul/ii, au ca țintă, întotdeauna aceiași victimă/e din clasă/școală. Mereu este vorba de o diferență de putere în cele două părți, iar victime sunt copiii liniștiți, tăcuți, „tocilarii”. Atacurile vizează aspectul fizic, ținuta (hainele, frizura, coafura) șamd.
Așadar, pe scurt, același agresor, aceiași victimă, manifestări care par glume …
De ce se dezvoltă bullying-ul? Asta este interesant. De ce? Avem un agresor sau un mic grup agresori, avem o victimă/ un mic grup de victime, dar, avem totodată și o masă mare de … spectatori. Spectatori care asistă, văd ce se întâmplă, tac sau râd complice ca de o glumă bună. NU fac nimic, din contră, râzând, încurajează agresorul, și atunci când sunt întrebați, nu au văzut, nu știu, nu s-a întâmplat nimic și astfel, încurajează din nou, agresorul.
De ce fac asta? Ca să nu fie considerați turnători, „altfel”, slabi, de frica de a nu deveni ținte, etc. Greșesc pentru că nu cunosc fenomenul, și astfel, nu realizează că în bullying întotdeauna este o diferență de putere între agresor și victimă, că agresorul NU își va îndrepta atacurile asupra celui de nivelul său și puterea grupului este peste cea a agresorului. Pentru a combate bullying-ul este nevoie de cunoaștere, de atitudine de grup sau individuală.
Activitățile de informare și prevenire, făcute cu responsabilitate, cu implicare și dăruire pot atrage copiii de partea bună. Am identificat fenomen de bullying într-o oră de activitate, am transmis dirigintei cine este victima și cine erau agresorii. S-a confirmat ulterior că nu am greșit, iar de la acel caz a fost organizată o activitate anti-bullying chiar la Centrul de cultură urbană Cluj-Napoca. Și în acel caz, definitoriu a fost necunoașterea fenomenului, a modului în care se manifestă.
Dacă ne dorim o societate normală, bazată pe valori reale, trebuie să ne implicăm noi, să ne implicăm copiii, în activități sociale, NU să îi ținem într-o cupolă de sticlă, „departe de probleme”. Implicarea, valorile reale, bunătatea, spiritul civic, pot fi cheia în rezolvarea problemelor cu care se confruntă copiii noștri.
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
