A fost o vreme când chiar am crezut că „până ce moartea ne va despărţi” înseamnă legătură pe viaţă. Acea povestea de iubire cât viaţa de lungă, una în care nimeni şi nimic nu poate interveni şi că…”vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi” nu e doar final de basm…
Da, probabil, uitând de mine prin bibliotecă, am citit mult prea multe poveşti de dragoste. Din cele adevărate,…, sau cel puţin aşa susţineau scriitorii. Viaţa, însă, îşi scrie singură romanele, pentru fiecare dintre noi, în parte. Acum realizez că am trecut în grabă pe lângă rândurile cu cărţi în care se scria despre despărţiri, separări, divorţuri. Nu erau de mine, atunci, dar acum…Nu găsesc nicăieri o carte cu titlul: „Reţeta unui divorţ perfect” sau „Divorţul ideal chiar există”…Am mai auzit şi eu pe ici pe colo că X-lescu a divorţat şi că e în relaţie perfectă cu soţia dar personal nu am cunoscut pe nimeni care să se fi despărţit în Instanţă de soţ/soţie şi să se întâlnească Duminica la masă sau să mergă împreună la teatru, indiferent dacă e sau nu un copil la mijloc. A, dacă mai e şi un pui de om prins în poveste, atunci chiar se complică situaţia. Nu doar că e complicat, oricine ce ar zice, să îi explici unui pici că părinţii lui nu mai formază un cuplu iar el nu mai are familia pe care o ştia dar rişti, dacă tu, adult, nu eşti suficient de inteligent, să îi laşi copilului tău răni emoţionale.
Şi numai asta nu îţi doreşti. Şi atunci, cum faci? Cum faci ca atât tu, adult, în speţă femeie, să ieşi cu sufletul cât mai ferit de răni dar să îţi şi protejezi copilul de şocul emoţional al unui divorţ? Cum se face? Mai ales al unui divorţ în care nu te poţi înţelege deloc cu partenerul/partenera şi declanşaţi al III-lea război mondial? Aveţi un răspuns? Că eu nu am găsit nicio reţetă/carte/tratat sau cum vreţi voi să îi spuneţi, care să îi înveţe pe cei în cauză „Cum se face”.
Aşa că, pe drept cuvânt, divorţul are un gust amar, indiferent cât de senin va fi cerul sufletului tău în primăvara ce va veni, tot amar îţi e gustul în momentul în care se scrie ultimul rând al unei poveşti pe care o credeai nepieritoare…
Ana Morariu
- Mami, tu când mă cerţi, mă mai iubeşti? - 17 iun. 2015
- Prinți, prințese și dragoni în mijlocul Clujului - 2 iun. 2015
- Atunci când obişnuinţa ia locul iubirii - 1 iun. 2015
