Poveşti din ClujPoveşti pentru cei mariDa ce-a făcut dom'le, că n-a omorât pe nimeni

Da ce-a făcut dom’le, că n-a omorât pe nimeni

Am fost cândva frumoși și tineri  …

V-am mai spus că întotdeauna am considerat că atunci când sunt de serviciu pe stradă, în uniformă sau nu, eu aplic legea. Eu reprezint autoritatea și dacă este necesar, aplic și impun respectarea legii și a uniformei. Niciodată NU am acceptat ca cineva, indiferent cine, să mă jignească, să insulte uniforma pe care o purtam sau instituția, indiferent de consecințele pe care le riscam.

Într-o după masă, abia ce ajunsesem acasă, sună telefonul mobil și sunt chemat urgent la bază. Un arestat evadase de sub escortă în timp ce era la spital. Evadarea asta numai de sub escortă nu fusese ea deoarece medicul care îl consulta nu permisese escortei să îl însoțească pe arestat în cabinetul medical. În fine, asta poate fi altă discuție. Cert este că deținutul nostru face un salt pe geamul cabinetului aflat la etajul întâi al spitalului și dus a fost. De aici și alarmarea noastră  …

Se organizează activitățile de căutare și eu nimeresc în echipă cu colegii de la control intern la intersecția străzilor Oașului cu Bulevardul Muncii. Era o vreme rece, ploua și atunci am purtat toată noaptea fâșul de ploaie, impermeabilul acela din dotare care de fapt avea rolul de a filtra ploaia. Ploaia asta mocănească ne udase și se infiltrase peste tot de ziceai că suntem murați nu alta. Noaptea a trecut fără probleme deosebite, ne-am făcut treaba, am verificat mașinile care mergeau spre Chinteni, am legitimat persoane… samd.

Spre dimineață, pe la ora 06.00, unul care mergea spre casă devreme, că na, decât să ajungi acasă noaptea târziu, mai bine dimineața devreme, era împreună cu alți doi amici de pahar, vine la noi și începe să ne ia la rost. Că ce facem noi acolo, că de ce ne permitem să oprim mașinile și să le verificăm, că nu știm noi cine e el și cu cine e prieten, că se va ocupa el de noi, ne va dezbrăca, de-astea.

Inițial am încercat să îl trimitem acasă, să-și vadă de drum, dar aș, ăsta era încăpățânat, catâr nu alta. Cu cât trecea timpul era tot mai arțăgos și agresiv în limbaj. Nu-i vorbă că și în mine crescuse presiunea rapid  …

La un moment dat, individul scoate mobilul și sună pe cineva, nu știu pe cine, dar are urmatoarea discuție:

„Salut! Mă, ce căuta ăștia de la tine pe Oașului să verifice mașinile și oamenii?”

….

„Nu știu cine sunt, niște de-alde ăștia, morții din căruța goală  …”

A fost ultimul cuvânt pe care l-a rostit pentru că în momentul următor îi aranjam reverele de la geaca cu care era îmbrăcat, telefonul îi era pe asfalt unde, în semn de protest față de prostiile debitate, se desfăcuse în mai multe părți ca roboții din Transformers. Mai mult, se zbate și decid brusc să îl eliberez deasupra șanțului de pe marginea drumului unde aterizează fără pic de eleganță  …

Colegii de la control intern îmi spun:”Lasă-l Traian să nu pățească ceva”. Cred că am auzit și ceva despre să nu moară, dar în fine … Fără prea mult tact le spun că  acum mă ocup eu de el. Am chemat un echipaj de la ordine publică și individul a fost urcat fără rugăminți și parlamentări în Regina nopții, dus la secție și premiat corespunzător în raport cu fapta comisă.

Întotdeauna am considerat că trebuie să fiu ferm, cu tact dar ferm, că nu trebuie să permit nimănui să mă jignească, să nu permit nimănui să batjocorească uniforma și instituția, să extrag rapid de la fața locului persoanele puse pe scandal astfel încât să nu se trezească unii și alții să facă front comun cu „beleaua” pe principiul „da ce-a facut dom’le, că n-a omorât pe nime” sau alte chestii de-astea.

#Traian Morar

 

                                                                                                          * * * * *

În 14 ianuarie 2020, fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj Traian MORAR a decis să spună „adio arme” după 30 de ani de carieră în care a îmbrăcat două uniforme albastre,  cea a Aviației Militare Române și cea a Poliției Române.

Au fost 30 de de ani în care a iubit cele două uniforme și instituțiile pe care le reprezentau deopotrivă.

A iubit și respectat OAMENII, LEGEA ȘI UNIFORMA deopotrivă.

Au fost ani intenși în care a adunat povești de viață dar și o bogată experiență profesională. O experiență profesională care îi permite să aducă în fața publicului povești de viață adunate/trăite,  povești cu oameni, povești despre oameni.

Mai Multe

More article