Poveşti din ClujAmintiri din ClujCând indicatoarele te duc pe contrasens

Când indicatoarele te duc pe contrasens

Am mai spus că uneori, unii polițiști, fie ei de la rutieră sau ordine publică au un mare drag de a sancționa conducătorii auto aflați în tranzit. Am și povestit o astfel de experiență pe care am trăit-o. Ei bine, nu a fost singura. Asta de care am să povestesc acum, a fost prima dintre ele și s-a întâmplat pe raza municipiului Târgu Mureș. Veneam din concediu, noaptea, cam pe la 03.00 GMT. Circulau doar două autoturisme prin Marosvásárhely la acea oră, noi cu BFL-ul nostru, prima noastră mașină, și în spatele nostru, o altă Dacie, tot cu numere de Cluj.

Condusesem întreaga zi, eram obosit și la un moment dat, îi zic Liviei că nu mai pot. Mi-e somn și aș trage un pic pe dreapta. Asta după ce, în prealabil îngurgitasem ceva cafea, dar, deși atunci nu lucram la prevenire, și nu știam multe lucruri simple, banale chiar, despre prevenirea accidentelor rutiere, le făceam instinctiv. Adică făceam pauză de cafea, coboram din mașină, făceam câteva mișcări, lucruri simple, dar extrem de utile și pe care aveam să le conștientizez mult mai târziu, la prevenire și în urma colaborării mele, excelente de altfel, cu polițiștii rutieri de la Cluj și nu numai.

Așadar, zic eu că nu mai pot, cu câțiva kilometri înainte de Târgu Mureș și aș face o pauză. Livia, vine cu propunerea de a conduce ea. Accept, mă mut pe locul din dreapta și purcedem la drum. Traversăm orașul fără probleme, și, încă de la intrare în oraș, observ o mașină care ne urma îndeaproape, fără a ne depăși. Avea numere de Cluj. La ieșirea spre Cluj-Napoca, unde începe acel bulevard cu două benzi pe sens, cu scuar care delimitează cele două sensuri, observ că eram deviați pe sensul opus. Se efectuau ceva lucrări de reparații la carosabil. Pe sensul nostru erau indicatoare rutiere care deviau circulația, însă, ca lucrul să fie clar, cei care efectuau lucrările, lăsaseră de-a latul drumului, un cilindru compactor.

Ce trebuie să faci într-o atare situație? Să urmezi indicațiile și asta am făcut. Și noi, și ceilalți. Repet, ora 03.00 dimineața. Mergem liniștiți câteva sute de metri și la un moment dat, ochii mei de șoim, văd un polițist de la ordine publică, însoțit de un jandarm, coborând precipitat de pe trotuar în carosabil. Îi zic Liviei să reducă viteza pentru că sigur ne oprește, ceea ce, evident s-a întâmplat. După ce salută, ne întreabă dacă știm de ce ne-a oprit. Nu știam. Ușor superior, ne spune că circulăm pe contrasens. Îi zic că la intrarea pe porțiunea respectivă, circulația era deviată pe acest sens. Se irită, nu îi place că vorbesc eu, cel de pe scaunul din dreapta. Încearcă să mă ignore și îi cere Liviei și celuilalt conducător auto, actele. Le primește și în timp ce le studiază cu ochi expert, continuă să îi certe pe cei de la volan și le spune că îi va sancționa.

În timp ce vorbea, sesizez un ușor accent în dulcele grai moldovinesc. Cere și asigurarea mașinii, asigurarea obligatorie, care se afla la mine. În timp ce caut asigurarea, îi repet că circulația rutieră era deviată pe acest sens, prin indicatoare rutiere dar și printr-un compresor pus de-a „cherestulul” pe drum. Am „scăpat” termenul, evident cu intenție, bănuind că nu îl cunoaște. Are un moment de uluială, căuta cuvântul în minte, sensul cuvântului, și, evident că nu îl găsește. Se uită la mine contrariat și zice: „Poftim?” „De-a latul drumului”, zic, „pentru a bloca circulația”. Am urmat indicatoarele și iata-ne aici. „Domnule, lucrez de 8 ani la Mureș și știu cum se circulă aici. Trebuia să reveniți pe celălalt sens mai încolo”. „Poate că trebuia”, zic, „dar nu sunt indicatoare rutiere care să ne anunțe asta, de aceea suntem aici”.

Deși prin felul în care îi vorbeam, prin folosirea termenelor, îi dădusem indicii că nu sunt pe lângă lege, el o ținea pe a lui, insensibil la argumentele celuilalt conducător auto care îi spunea că nu am încurcat pe nimeni, că nu este circulație, că doar noi circulăm la acea oră. Insistă să îi dau asigurarea și o scot din portmoneu. Ochii lui de „șoim”, observă coperțile albastre ale legitimației mele de serviciu. Are un moment de ezitare, mă privește, privește și actele. Brusc, întinde actele Liviei și celuilalt conducător auto, ne spune să fim mai atenți și ne urează drum bun. Evident, ne punem în miscare și plecăm în drumul nostru.

Cu astfel de abordări nu am fost niciodată de acord, nu le-am considerat profesioniste. Cred că, în fond, și el știa că indicatoarele rutiere care să îți indice revenirea pe sensul normal de mers, lipseau și în loc să ajute, a preferat să încerce sancționarea noastră.

Mai Multe

More article