Am cunoscut-o pe Elena Ivanca acum ceva vreme, nu chiar aşa de mult, dar am simţit atunci, amândouă, că e una din acele întâlniri predestinate, prin care oameni frumoşi îţi sunt scoşi în calea vieţii ca să îţi umple sufletul de bucurie şi de frumos. Şi de aceea, când am auzit că s-a gândit să împărtăşească cu cei de lângă ea, bucuria şi bunătatea pe care ea le are din plin şi pe care le simţi ieşindu-i din toţi porii, cu o forţă ce te molipseşte, am spus că nu pot rata momentul şi trebuie să împărtăşesc cu voi această bucurie. Şi să vă îndemn, pe cei care credeţi că rostul nostru pe acest Pământ nu e deloc întâmplător şi că chiar dacă grijile cotidiene sau supărările sau blocajele emoţionale ne-au schimbat în mici roboţi gri, avem o forţă interioară cu care putem da iar sens vieţii, doar să ne dorim cu toată forţa acest lucru şi să ştim câteva mici secrete de „cum se face”, să luăm atitudine şi să începem de astăzi, să fim „noi înşine”.
„Fiecare dintre noi organizează lucrurile în funcţie de structura sa interioară. Iată de ce, eu am numit acest curs, atipic: „Bucuria boastră cea de toate zilele”. Îmi propun, în primul rând, ca întâlnirea aceasta să fie locul în care, timp de 2 ore, să ne bucurăm de lucrurile pe lângă care trecem de mii de ori pe zi şi nu le vedem. Să ne bucurăm de ceea ce suntem noi, să învăţăm să ne iubim, să învăţăm să fim liberi, să descoperim care ne sunt priorităţile; iar teatrul ne poate juta să facem acest lucru. Singura vrăjitorie în care cred, este arta. Iar eu deţin vrăjitoria teatrului şi cred că prin teatru, prin această magie, pot să schimb ceva în fiecare dintre noi.”
Sunt convinsă că tot ceea ce şi-a propus Elena, va fi dus la bun sfârşit, exact aşa cum a fost gândit de ea la început, şi asta, în primul rând, pentru că atunci când porneşte pe un drum, fata asta cu ochi mari şi negri, extrem de sinceri şi de pătrunzători, se va lua la trântă cu orice „balaur” îi va apărea în faţă şi îl va birui, pentru că întotdeauna îşi pune sufletul gaj în ceea ce face, gaj pentru fericirea celor de lângă ea.
Să fie arta şi implicit, teatrul, ca formă de exprimare, singura modalitate prin care mulţi dintre noi să poată elibera adevăratul EU, blocat şi constrâns de acest cotidian gri, în care ne simţim, uneori sufocaţi şi în care, de foarte multe ori, nu ne mai regăsim?
„Da, pentru că eu, ca om, ca artist, nu am descoperit o altă cale spre libertate şi spre Dumnezeu, decât arta. Cred că îi pot molipsi pe ceilalţi, de această viziune. Descoperindu-mă pe mine, prin teatru, graţie rolurilor avute, oamenilor importanţi pe care i-am întâlnit şi cu care am lucrat, am căpătat această deprindere şi aş putea să îi învăţ şi pe ceilalţi. Ştii, mă feresc de o explicaţie filosofică şi detaliată a cursului meu dar ceea ce îmi propun este un fel de” broderie pe mătasea inimii”. Rezultatul nu va apărea într-o clipă dar el se va vedea cu siguranţă şi viaţa mea confirmă asta”.
Ideea unui astfel de curs, mărturiseşte Elena, i-a fost sugerată chiar de câţiva spectatori prezenţi la piesele în care joacă la Teatrul Naţional sau acolo unde face one man show, oameni care au avut curajul să treacă dincolo de scenă, să ajungă la cabină şi să-i mărturisească un soi de admiraţie. Ei sunt cei care i-au cerut să se gândească la un tip de întâlnire cu ei, prin care să îi molipsească pe toţi de starea de bine ce se vede şi se simte în ea, care este reală şi nu e deloc un clişeu.
„Aceste cursuri nu sunt şedinţe de psihoterapie, nu! Prin metodele specifice teatrului, cu ajutorul cărora eu am reuşit să mă explorez, îi pot ajuta pe cei de lângă mine să se descopere. A te descoperi pe tine, e o muncă infinită. A te elibera de nişte angoase sau complexe, e un lucru dificil. Dar cred că prin teatru, putem face asta, pentru că teatru este o joacă! Va fi un loc în care oamenii care se aseamănă, se adună. În care ne vom bucura de fiecare întâlnire. Mi-a spus cineva, la un moment dat, că simte că i se fură timpul. Şi am spus: hai să încerc, în 2 ore, să le dau timpul înapoi, oamenilor. Să dăm valoare şi consecvenţă timpului nostru.”
„Exerciţii de admiraţie” îşi va numi, Elena, cursurile. Cei care doresc să îşi redea timpul pierdut în iureşul evenimentelor de zi cu zi, vor învăţa sau vor redescoperi cum pot şi trebuie să se admire pe ei înşişi şi pe cei din jurul lor. Exerciţiile acestea se vor face pe o muzică absolut specială, care ar face să vibreze orice fir de iarbă; vor fi completate de tehnici de instaurare a unei stări de bucurie maximă prin râs şi se va debloca modalitatea prin care se poate da drumul frumosului din ei înşişi. După acest curs, participanţii vor şti şi vor avea mult mai multă încerdere în ei înşişi, lucru ce se va putea observa chiar şi în gesturi aparent minore, de la cum să deschizi uşa, până la cum să vorbeşti în public, vor şti care sunt accentele contextuale importante, cum trebuie încălzită vocea pentru a avea un timbru vocal plăcut, cum se poate da sens gesturilor, inclusiv cum trebuie să te aşezi sau ridici de pe un scaun în faţa unor angajatori, astfel încât să fii tu cel ales. Multe alte tehnici şi exerciţii „de admiraţie” şi broderie pe mătasea inimii vor descoperi cursanţii Elenei Ivanca, în cadrul întâlnirilor pe care ea le propune celor care îşi doresc să fie ei înşişi în viaţa lor, celor care vor să fie actori principali în piesa vieţii lor.
Aceste întâlniri vor avea loc săptămânal, timp de 2 ore şi vor fi întâlniri între prieteni care simt şi gândesc la fel. Oameni care vor avea după două luni, flăcării vii în ochi, pentru că vor ajunge să se înţeleagă mai bine pe ei înşişi şi, în primul rând, vor avea curaj să fie ei înşişi. Şi asta pentru că „teatrul este o magie prin care poţi descoperi adevărul şi simplitatea vieţii”.
Elena Ivanca nu e doar un om teatru şi film înzestrat cu o forţă creativă specială şi unică, ci şi un OM cum rar mai întâlneşti astăzi! Contactaţi-o cu încredere la adresa de mail: elenaivanca@gmail.com.
Angel
- Mami, tu când mă cerţi, mă mai iubeşti? - 17 iun. 2015
- Prinți, prințese și dragoni în mijlocul Clujului - 2 iun. 2015
- Atunci când obişnuinţa ia locul iubirii - 1 iun. 2015
