Acasă Blog Pagina 479

Olimpiadă la mate pentru copiii de grădiniţă (pe bune)

0
olimpiada_mate_gradiniţă
Olimpiadă la mate pentru grădiniţă

Dacă credeţi că le-aţi auzit pe toate…nu vă împăunaţi prea tare. Am eu una super bună: Olimpiadă interjudeţeană la matematică, pentru copiii de grădiniţă.

Cum, unde? În România, normal!

Elena este în grupa mare la o grădiniţă din Cluj-Napoca. Educatoarea, o femeie plină de curaj, se pare, a aflat, printr-o notificare, de existenţa etapei interjudeţene la olimpiada la matematică, tocmai în Bihor. Normal că să se adresa copiilor de grădiniţă, de la grupa mare.  Chiar dacă cei mici nu stiu exact ce este aceea o olimpiadă la mate şi nu au participat la nicio altă fază a concursului, până acum, învăţătoarea şi-a ales minţi reprezentative din grupa ei şi cele învecinate şi au pornit cu autocarul (transport gratuit) la Oradea cu gândul de a lua premii.

Cei mici ştiau că vor vizita, la întoarcere o grădină zoologică şi că vor mânca pizza, doar primiseră bani de la părinţii instruiţi de către însoţitoare.

Elena a pornit şi ea la drum. A fost distracţie pentru că era în prima excursie, aşa de lungă,era alături de colegii de grupă şi cu doamna educatoare. A ajuns, într-un târziu la Oradea: şcoală, săli de clasă, alţi educatori şi cadre didactice…I-au amestecat în săli…ca să nu cumva să deprindă copiatul la o vârstă aşa de fragedă…au ei vreme până la Bac…măcar să fie pe bune olimpiada asta dacă tot ne-am bătut capul cu organizarea ei.

Într-un oraş străin, după un drum lung şi fără educatoare alături…ca într-un boot camp al viitoarelor genii…copiii de grupa mare s-au emoţionat…unii au şi plâns…

Într-un final subiectele au fost împărţite, enunţurile au fost explicate pe rând fiecărui copil; că doar era olimpiada la mate şi nu se aştepta nimeni ca un copil de grupa mare să citească enunţuri, să cronometreze durata rezolvării problemei şi să înţeleagă, în funcţie de baremul de corectare, pe ce ar trebui să pună accent …da, SF!

Nu ştiu exact cum s-a descurcat Elena la olimpiadă, dar ştiu că s-a distrat la Zoo. Dacă vreţi, totuşi să vă satisfaceţi curiozitatea cu subiectele din vara lui 2014 la olimpiada interjudeţeană de la mate, la nivel de grădi…vă ataşez frumosul subiect. SUCCES!

 

Ramona Mihu

Românii şi sportul

0
bicicletă
bicicletă

Se spune că românii nu prea au tragere de inimă când vine vorba de mişcare…de orice fel…excursii, sală, mers pe jos, alergat…şi se pare că vorba are şi un sâmbure de adevăr.
Ei bine, cum noi, la webforcluj.ro, nu luăm în seamă decât adevăruri demonstrate sau simţite….sau cântate…mi-a căzut de curând pe mână un studiu realizat de IRES pe această temă.

Cică 7% dintre cei 1.102 respondenți, chestionaţi în 10 iunie 2014, spun că nu au un sport preferat. Cristalizarea preferințelor în ceea ce privește sportul este influențată de vârstă, educație și gen. Cei mai mulți dintre respondenții fără un sport preferat sunt femei (11,2%), tineri între 18 și 35 de ani (10,8%) și au studii elementare (15,4%).

sporturi
sporturi

Una este să nu ai tu, ca părinte, un sport preferat şi nici să nu practici şi, alta, e să nu practice copiii tăi vreun sport.
Din păcate, din cauza costurilor, sportul de performanță este practicat de doar 17% dintre copiii respondenților. O treime dintre cei care practică sport de performanță au ales fotbalul (32%), un sfert au optat pentru artele marțiale (24%), 15% pentru înot şi 7% pentru baschet. Tenisul de câmp, handbalul și dansurile sportive sunt practicate de 5%.
Peste jumătate dintre români (54%) cred că, din punct de vedere financiar, pentru o familie din România este destul de puțin accesibil să își dea copilul să urmeze un sport de performanță, iar 20% cred că este inaccesibil.

Şi unde mai pui că românii preferă fotbalul, celorlalte sporturi (bineînţeles la privitul de pe canapea, cuberea într-o mână şi telecomanda într-alta)… 35% dintre cei 1.102 participanți la studiu au indicat fotbalul drept sportul preferat. Topul este completat de gimnastică (13%), tenis de câmp (9%), handbal (5%) și patinaj artistic (4%).

Şi, dragele noastre, cred că avem nevoie de o schimbare de atitudine referitor la sport deoarece, studiul arată că cei mai mulți dintre respondenții fără un sport preferat sunt femei (11,2%), tineri între 18 și 35 de ani (10,8%) și cu studii elementare (15,4%).

Nicio problemă…dacă aveţi nevoie de timp de reflexie…o gură de aer curat nu strică…şi poate…poate.

 

Ramona Mihu

Alaska, ultima frontieră? (I)

0
Am trăit experiența Alaska pentru o lună. Am avut norocul de a fi oaspetele unei familii speciale, pentru sufletul meu, care locuiește în Anchorage, orașul cu cea mai mare densitate din întreg statul.

Am trăit experiența Alaska pentru o lună. Am avut norocul de a fi oaspetele unei familii speciale, pentru sufletul meu, care locuiește în Anchorage, orașul cu cea mai mare densitate din întreg statul. Am avut parte de o primire, nu cu pâine și sare, ca la români, ci cu un weekend la malul Oceanului Pacific, lângă Seldovia, oraș în Peninsula Kenai, la sud-vest de portul Homer.  Înainte de dezvoltarea rețelei de drumuri și autostrăzi în Alaska, Seldovia a fost un important loc de oprire pentru bărcile care navigau dinspre micile porturi Seward și Kodiak. Mai demult, în Seldovia locuiau peste 2.000 de rezidenți, însă, astăzi, mai puțin de 300 de persoane locuiesc aici în decursul unui an.

Am locuit timp de 3 zile într-un cort suspendat pe piloni, exact pe malul Oceanului Pacific. Am avut parte de plimbare cu caiacul și am degustat peștele proaspăt pescuit din acea zonă în care gradul de poluare este sub 1%. Una dintre cele mai frumoase amintiri din Alaska este și setul de fotografii, realizat de mine. Printre ele se remarcă…unicate…cu Vulturul cu cap alb (Haliaeetus leucocephalus), acvila cu capul albvulturul de mare cu capul alb sau acvila americană.  Și nu a fost ușor să îl prind de aproape  mai ales pentru că este vorba despre o pasăre răpitoare, de dimensiuni mari și foarte incisivă. 


Va urma

 

Dorin

Grădina din Coruş

0
Grădina din Coruș
Grădina din Coruș

Ancuţa şi Mihai, copiii mei, nu mai locuiesc de mult aici, cu noi. Ancuţa este medic în Elveţia, iar Mihai, în Cluj, chirurg. O duc bine. Amândoi au reuşit, prin munca lor, să ajungă atât de bine.
Noroc că Mihai e aproape, la 6 Km de Coruş şi vine mai des, dar Ancuţa…de dragul lor mă ostenesc la grădina asta, să arate aşa cum le place lor, mai ales lui Mihai, că el vine şi lucrează, plantează pomi, aduce oameni să facă aleile…
aşa mi-a povestit

Ana Suciu din Coruş, încă de la prima vizită pe care i-am făcut-o …acasă la ea, la 6-8 kilometri de Cluj.
Locuieşte cu soţul ei …de fapt, e mai mult singură că el e la câmp, la animale…
Grădina, de fiecare dată când o priveşte, îi declanşează o emoţie în privire. Uneori, e tristeţe, mai mult dor… de Ancuţa, că ea e departe…şi, când era acasă, acum 5-6 ani încă mai mânca fructe din cireşul vechi, de lângă foişor. Alteori, e drag de plante şi mirosul lor care îi oferă un moment de răgaz …să poată admira, în tihnă, toată frumuseţea pomilor, a florilor, mai ales după o zi lungă de trudă.


Din fericire, de multe ori, grădina îi animă sufletul cu drag de mamă pentru că ştie că Mihai iubeşte locul şi se întoarce la el des şi, atunci, mama îl mai ademeneşte cu bucate de care doar ea ştie că îi plac.
Anei îi e bine în acest loc. Nu s-ar duce din casa părinţilor ei…cu niciun preţ şi nici să stea toată ziua fără muncă nu o lasă inima… puterile le cam pierde…asta vine cu anii…, dar gospodăria ei, mai ales grădina, merită toată grija că… doar ce-oi face?

 

Ramona Mihu

…şi bunica recompensa fiecare reuşită, cu ceva bun

2
Încă de când eram mică mi-a plăcut lucrul de mână, iar bunica mea a avut grijă să mă motiveze în continuu. Orice făceam pentru ea era o comoară și mă răsplătea întotdeauna cu ceva dulce. Încă mai păstrează lucrările făcute de mine când eram mică.
papusa_crosetata
Păpușă croșetată
papusi_crosetate
Jucarii angry birds
colier_crosetat
Colier crosetat

Încă de când eram mică mi-a plăcut lucrul de mână, iar bunica mea a avut grijă să mă motiveze în continuu. Orice făceam pentru ea era o comoară și mă răsplătea întotdeauna cu ceva dulce. Încă mai păstrează lucrările făcute de mine când eram mică.
Numele meu este Anamaria Cardan, am 24 de ani și sunt studentă la Cluj, la master, la specializarea planificare teritorială şi turism.
Pasiunea mea pentru amigurumi (jucărioarele croșetate) începe tot cu bunicuța mea, de la care am primit foarte multă lână colorată și am vrut să croșetez ceva deosebit din ea.
Prima mea lucrare a fost un Hello Kitty, pe ea am învățat cum să formez lâna ca să pot face și alte figurine. A durat o săptămână să o fac dar a meritat efortul. Pentru mine este neprețuită, încă o păstrez si nu intenționez să o vând.
Croșetez jucării de aproape 3 ani, am făcut ursuleți, melci, fluturi, figurine din desene animate si figurine din jocuri. De Crăciun l-am croșetat pe Moș Crăciun împreună cu renii, oameni de zăpadă şi ornamente de brad, iar de Paște am avut iepurași colorați.
Acum 2 ani am făcut o pagină de Facebook numită Crochet Pal’s unde am postat poze cu toate lucrările mele, în prezent aceasta are aproape 2.000 de like-uri. Cel mai apreciat amigurumi este angry birds, copilașii îl adoră.
La început au fost doar jucării amigurumi, urmând confecționarea bijuteriilor, bineînțeles tot croșetate sau cu mărgele pe bază croșetată.
Colierul din poză este făcut din șnur de macrame cusut în cercuri de diferite mărimi.
Inspirația pentru colierele din șnur a venit într-o zi ploioasă, când am văzut cum într-o baltă cădeau picăturile de ploaie în cercuri mari și mici, ceea ce mi s-a părut foarte interesant. În final am încercat să reproduc acea imagine într-un colier şi a ieşit ceva ce mie îmi este tare drag.

Anamaria Cardan