Vineri seara, în centrul mai agitat, mai înfrigurat şi mai aglomerat decât niciodată, în muzeul de sub Catedrala Ortodoxă din piaţa Avram Iancu, a fost lansat volumul post-mortem de poezii semnate de Daniel Turcea, un poet dispărut prea devreme, în urmă cu mai bine de 30 de ani.
Lansarea a fost salutată de actualul mitropolit al Clujului, IPS Andrei, de prof. Mircea Muthu, de minunatul poet Horia Bădescu și nu numai, așa că aceasta s-a transformat în ceea ce poate fi numit „o întâlnire esenţială”, în care poţi face cunoştinţă cu…esența, dar și cu lumina, atât de dragă poetului care nu a apucat să îşi vadă volumul lansat şi salutat atât de elegant şi discret., la Cluj.
Volumul, îngrijit de prof. Aurel Sasu, este compus din poeziile găsite de acestea în „arhiva” fostului mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, căruia i-au fost date în grijă de sora poetului, Lucia Turcea, după ce acesta a trecut în neființă la mai puțin de 34 de ani. Poeziile au avut un drum ciudat, înainte de a ajunge sub tutela mitropolitului, multe fiind ascunse, în perioada comunistă, de mari duhovnici ortodocși, ca Arsenie Papacioc sau părintele Galeriu.
Seară de poezie creştină
„Cântarea treptelor ”, volumul lansat vineri, va fi unul reprezentativ pentru poezia creștină, un pas către descoperirea valorilor supreme.
Și, într-o întâlnire atât de profundă, în care lumina a coborât ușor de la rațiune, spre suflet, s-a întâmplat o minune. O minune simplă așa cum doar în serile ce urmează primei ninsori, în ultimele zile de noiembrie, la Cluj, lângă Mitropolie, se întâmplă: două flaute s-au întâlnit pentru a-i povesti pe Beethoven, pe Hendel, pe Mozart.
Un atelier de ţesut la război nu îţi este dat să întâlneşti în fiecare zi. Mi-am dorit mult să văd un loc în care femei simple de la ţară să ţeasă, să fie mândre de munca lor şi să îşi dorescă mult să transmita acest meşteşug tinerilor.
La doar 5 km de Cluj Napoca, în satul Dezmir, în curtea şcolii, se află Atelierul de ţesut. Pentru amenajarea lui s-au primit bani europeni care, astfel au fost folosiţi în favoarea comunităţii, pentru păstrarea tradiţiei.
Este o sală veche de clasă, teracota e şi ea veche şi nu prea încălzeşte…adică, pentru confort, focul trebuie făcut din timp, cu mult înainte ca sala să fie folosită. Însă gazul e scump şi nu prea sunt bani disponibilie pentru plata lui, cel puţin în acest caz. De aceea, în multe zile femeile care trec pragul atelierului se îmbracă bine…cu multe cojoace. Sunt sigură că zâmbetul este absolut necesar în timpul lucrului. Iţele se întrepătrund, iar ele vorbesc despre vreme, mâncare, de-a lu’ ăla din capătul satului…
Doamna Viorica împreună cu Virginia, Maria, Ana şi Livia, 4 doamne de-ale locului, ştiu să atragă vizitatorii în acest loc. Am avut vizită de la Comisia Europeană, doamna Filote a fost la noi când a trecut prin Cluj…Le-a mers vestea pentru că sunt harnice.
Atelier ţesut, Dezmir
Atelier ţesut, Dezmir
Atelier ţesut, Dezmir
Atelier ţesut, Dezmir
Atelier ţesut, Dezmir
Atelier ţesut, Dezmir
La Atelierul de ţesut de la Dezmir s-au organizat şi cursuri de meşteşug. Au fost şi absolvenţi cu diploma, oameni care au dus dragul de ţesut la război, mai departe, în satele lor din Transilvania.
Şi copiii trebuie să înveţe meşteşuguri tradiţionale, mi-a spus plină de viaţă doamna Viorica. Am organizat tabără de vară pentru ei. Au învăţat să picteze pe ceramica, să facă şiraguri de mărgele…
Acum, după încheierea proiectului european, doamnele responsabile de Atelierul de la Dezmir ştiu aproape totul despre raportări, termene limită care trebuie respectate, dar şi despre incubatorul d afaceri…nu, asta nu înseamnă că viaţa e mai grea sau mai complicată, ci că ele pot fi mai importante pentru cei din jurul lor.
Cred că de aceea zâmbesc mult şi au puterea de a crea noi ocazii de întâlnire pentru membrii micii comunităţi de la Dezmir.
Nu demult au primit o roată de olărit. Deja au lanuri mari pentru cei câţiva copii care au mai rămas la şcoala din sat…şă ştie şi ei că poate le-a prinde bine cândva.
Student în anul I..
Începi să cauţi confortul, te îndrepţi către familiar, dar şi spre nou. Cauţi oameni asemănători vechilor prieteni, dar care să îţi poată oferi mai mult; cauţi locuri plăcute în care să te simţi bine, dar care să aibă acel ceva special care să te ademenească din nou, acolo…
Acesta a fost şi cazul meu.
Am venit în Cluj, oraşul studenţiei, al evenimentelor inedite, oraşul care părea să promită 3 ani de neuitat.
Nu voi vorbi despre oameni, ci despre locul meu preferat, cafeneaua care m-a cucerit.
Shto este primul bar/cafenea în care am intrat ca boboacă.
Încă de la intrare esti bombardat cu replici cunoscute din serialul ‘Roboţi’, realizat de absolvenţi ai Universităţii de Artă. Bineînţeles, ca artista în devenire, mi s-a părut extraordinar succesul celor trei.
‘College bar‘-ul era la începutul carierei sale, iar cei care se ocupau de promovare, la acea vreme, au găsit un mod interesant de a sublinia acest aspect şi anume prin meniu, care se intitula „Anul I/ Semestrul I”.
Mi s-a părut grozav faptul ca Shto era boboc, la fel ca mine. Deja ma legam de acel loc fără să îmi dau seama… Recomandarea chelneriţei: cafeaua casei, cu muuuuuult lapte – un deliciu! Această cafea a casei m-a cucerit…cu siguranţă a contribuit şi faptul că am fost vrăjită şi de ambient… ca urmare, m-am îndrăgostit de acel gust… Cert este că şi acum, după mai bine de 3 ani, cafeaua casei este la fel de bună ca prima dată.
Shto a crescut odata cu mine. La fiecare început de semestru, un nou meniu m-a întâmpinat, schimband datele, asemeni unui catalog. Multe dimineţi somnoroase le-am petrecut aici, trezindu-mă cu această cafea, care a ramas la fel, chiar dacă cei care o prepara azi nu mai sunt aceiaşi.
Probabil au absolvit si ei.
Shto a devenit ceva drag mie şi măcar o data pe săptămână ajung în locul care adăposteşte atâtea amintiri…teme, scenarii de film, întâlniri cu profesorii.. un al doilea atelier.
Îţi recomand această cafenea dacă eşti în căutarea unui loc care să-ţi ofere o mică doză de ‘acasă’.
Şi, dacă ajungi în Shto, răsfoieşte meniul, chiar dacă ştii ce vrei să comanzi… denumirile băuturilor sunt ingenioase şi te vor amuza…astfel vei putea savura cafeaua cu zâmbetul pe buze.
Princess Melina reprezintă pentru ea toate momentele de satisfacţie, împlinire şi fericire adevărată, din ultimii …aproape 8 ani. Mai exact, tot ceea ce este legat de fetiţa ei.
Da, Melina este fetiţa, iar Luciana e mama. Şi-a dorit mult, ca orice mamă de fată, să îşi vadă copila ca o prinţesă, să îi împletească părul şi să o îmbrace cât mai frumos…ca în basme.
Melina şi Luciana
Nu ştia că are acest talent, nu ştia că poate crea rochiţe…şi nu orice fel de rochiţe, ci din acelea de prinţese.
Totul a început timid, cu lecţii de croitorie, cu meserie ,,furată,, de la cele mai bune în breaslă, a continuat cu un masterat în design vestimentar, cu o diplomă recunoscută internaţional şi o lucrare de diplomă care a lăsat publicul cu gura căscată de uimire, iar acum vorbim de un adevărat atelier, de colecţii, de comenzi care sunt uneori prea multe…şi de satisfacţie profesională. …În limba greacă, Melina înseamnă miere…şi dacă în poveste, fata împăratului îşi iubea părintele „ca sarea în bucate”, mie, Melina „mica mea printesă” mi-a îndulcit viaţa de când a venit pe lume. Povestea rochiţelor a început atunci când îi citeam Melinei poveşti cu zâne bune şi frumoase prinţese. Citeam fericirea pe chipul ei; îi citeam în ochii mari şi albaştri, dorinţa de a fi ca ele. O pirueta într-o rochiţă frumoasă, ca de bal, o făcea să zâmbească pentru tot restul zilei şi să se simtă printesă. Dar ce înseamnă să fii prinţesă, dincolo de vestimentaţie? Trebuie să ai încredere în tine, să ştii să zâmbeşti, să împarţi bucurie în jurul tău, să dăruieşti şi să iubeşti… De cele mai multe ori atingerea unui material fin, un volănas, o fundiţă, o panglica lucioasă, stralucirea unei pietre preţioase ori frumuseţea unei flori pictate te pot face să păşeşti mai încrezătoare, să ai curaj, să crezi că totul e posibil…să te simţi frumoasă, răsfăţată şi, pentru o clipă…o adevărată prinţesă! (Luciana Plavoşin)
Rochiţă unicat, Princess Melina
Rochiţă unicat, Princess Melina
Rochiţă unicat, Princess Melina
Rochiţă unicat, Princess Melina
Rochiţă pictată manual, Pricess Melina
Rochiţă pictată manual, Pricess Melina
Rochiţă pictată manual, Pricess Melina
Rochiţă pictată manual, Pricess Melina
Rochiţă Pricess Melina
Între timp au fost multe momente cu Melina şi rochiţele unicat create pentru ea, d dragul ei, cu defilări de modă şi pentru prietenele Melinei…o poveste cu cel puţin 4 capitole mari (colecţii de rochii şi rochiţe unicat) Pentru ea am desenat, timid, prima mea rochiţă…pentru ea, dar şi pentru toate celelalte fetiţe care, îmbrăcând o rochiţă creată de mine, au zâmbit, au stralucit, au păşit încrezătoare, cu fruntea sus şi cu ochii strălucind de fericire şi s-au bucurat că visul lor a prins viaţă. Le iubesc pe toate aceste micuţe printese, zâmbetul şi fericirea lor mă bucură, mă inspiră şi îmi dau încrederea de a merge mai departe. Melina mi-a spus într-o zi: Mamă sunt mândră de tine că faci atâtea fetiţe fericite cu rochiţele tale. Am învatate de la ele, de la fetiţele-printese care îmi poartă rochiile, că dacă visezi şi crezi cu adevarat în visele tale, într-o zi…basmele, visele tale pot deveni realitate! (Luciana Plavosin)
Doriţi să admiraţi aceste minunate rochiţe…Princess Melina este şi pe Facebook, dar pregăteşte o surpriză şi pentru publicul din Cluj Napoca. Va avea un stand ,,fermecat,, la Târgul de Crăciun de la Iulius Mall…care va avea loc în două etape în luna decembrie 3-7 şi 18-24 .
Grădina lui Vlad, pentru că aşa se numeşte pagina de Facebook a gospodarului din Sânnicoara, satul de lângă Cluj, este plină de bostani numai buni pentru decupat figuri interesante de Halloween, de exemplu.
Este pentru prima oară, anul acesta când am semănat seminţe selcţionate de bostani. Am avut seminţe pentru 3.000 de mp de grădină.
Din cauza vremii şi a ploilor multe, târzii de vară, au cam crescut buruienile în jurul lor, dar tot rămâne frumoasă experienţa culesului. Ne-am gândit să facem cum fac americanii la ferme…vin şi culeg recolta, indiferent de ce produse îşi doresc. Noi avem bostani, aşteptăm copiii, părinţii sau dascălii să vină să-şi aleagă. Preţul este mic pentru că vrem să ne bucurăm de bucuria lor. (Vlad Măcicăşan, agricultor)
Bostan de Halloween
Bostan de Halloween
Dacă nu doriţi să cumpăraţi încă bostanul, dar vreţi, neapărat, să aveţi parte de unul, puteţi să vă alegeţi, să-l rezervaţi şi să optaţi pentru culegerea lui, la momentul potrivit.
