Mâinile dibace din Dezmir

Un atelier de ţesut la război nu îţi este dat să întâlneşti în fiecare zi. Mi-am dorit mult să văd un loc în care femei simple de la ţară să ţeasă, să fie mândre de munca lor şi să îşi dorescă mult să transmita acest meşteşug tinerilor.

La doar 5 km de Cluj Napoca, în satul Dezmir, în curtea şcolii, se află Atelierul de ţesut. Pentru amenajarea lui s-au primit bani europeni care, astfel au fost folosiţi în favoarea comunităţii, pentru păstrarea tradiţiei.

Este o sală veche de clasă, teracota e şi ea veche şi nu prea încălzeşte…adică, pentru confort, focul trebuie făcut din timp, cu mult înainte ca sala să fie folosită. Însă gazul e scump şi nu prea sunt bani disponibilie pentru plata lui, cel puţin în acest caz. De aceea, în multe zile femeile care trec pragul atelierului se îmbracă bine…cu multe cojoace.
Sunt sigură că zâmbetul este absolut necesar în timpul lucrului. Iţele se întrepătrund, iar ele vorbesc despre vreme, mâncare, de-a lu’ ăla din capătul satului…
Doamna Viorica împreună cu Virginia, Maria, Ana şi Livia, 4 doamne de-ale locului, ştiu să atragă vizitatorii în acest loc. Am avut vizită de la Comisia Europeană, doamna Filote a fost la noi când a trecut prin Cluj…Le-a mers vestea pentru că sunt harnice.

La Atelierul de ţesut de la Dezmir s-au organizat şi cursuri de meşteşug. Au fost şi absolvenţi cu diploma, oameni care au dus dragul de ţesut la război, mai departe, în satele lor din Transilvania.
Şi copiii trebuie să înveţe meşteşuguri tradiţionale, mi-a spus plină de viaţă doamna Viorica. Am organizat tabără de vară pentru ei. Au învăţat să picteze pe ceramica, să facă şiraguri de mărgele…

Acum, după încheierea proiectului european, doamnele responsabile de Atelierul de la Dezmir ştiu aproape totul despre raportări, termene limită care trebuie respectate, dar şi despre incubatorul d afaceri…nu, asta nu înseamnă că viaţa e mai grea sau mai complicată, ci că ele pot fi mai importante pentru cei din jurul lor.
Cred că de aceea zâmbesc mult şi au puterea de a crea noi ocazii de întâlnire pentru membrii micii comunităţi de la Dezmir.
Nu demult au primit o roată de olărit. Deja au lanuri mari pentru cei câţiva copii care au mai rămas la şcoala din sat…şă ştie şi ei că poate le-a prinde bine cândva.