Am fost cândva frumoși și tineri …
Ca polițist de foarte multe ori ești admonestat de cei care încalcă legea, ești certat, ești amenințat că „nu știi cu cine te pui”, „știi cine sunt io?”, „te dezbrac”, „mâine îmi aduci tu singur actele și îți ceri scuze”, asta doar ca să mă opresc la astea „civilizate”.
Într-o noapte, prin luna noiembrie a anului 1994, o patrulă de ordine publică este sfidată, acesta este cuvântul, sfidată, de un conducător auto, care, în timp ce conducea un autoturism undeva în zona centrală a orașului, pe atunci nu era de cinci stele, dar tot avea circulația rutieră dirijată prin semafoare, așadar conducătorul auto, deși avea roșu la semafor și a văzut și patrula de poliție, a decis că roșul este pentru ăia fraieri care respectă ei regulile de circulație.
Polițiștii nu aveau cum să nu vadă gestul de sfidare al celui de la volan și îl opresc. Îi cer actele și începe deja atât de cunoscuta discuție de genul „da de ce m-ai oprit?”, „de ce să îți dau actele?”, „știi cine sunt eu?”, „mâine voi fi la o discuție cu … și atunci o să îmi aduci tu singur actele”.
Omul a pronunțat numele unui șef din poliție din acea perioadă, fără pic de respect sau fără ca măcar să mimeze acest respect prin folosirea măcar așa de dragul civilizației în timpul afirmației sale, ” mânie voi fi la o discuție cu domnul …”. Nu, el vorbea despre acela ca despre un subordonat. Ei bine, colegul, știa cu cine avea de-a face. Știa că acel șef nu era „combinat” în astfel mizerii. Mai știa ceva, la banii individului, amenda era una de-a dreptul ridicolă. Jignirile erau prea multe pentru a nu avea urmări pentru individ așa că se hotărăște să îi dea o lecție acestuia.
În timp ce asculta tirada de amenințări a insului, căuta din priviri ceva pe jos. Așa părea, că a pierdut ceva și caută. Când a găsit acel „ceva” a făcut bucățele permisul de conducere al tipului, care, în prima fază, nici nu a realizat ce face agentul. A realizat într-un târziu că ceea ce face acesta este „dezintegrarea” actului său. Bucățele mici, mici, de permis de conducere, al cărui deținător astăzi se numește „bizon în trafic”, au luat „drumul” unui canal menajer. Drumurile pentru a intra în posesia unui nou permis de conducere au fost mai „scumpe” decât amenda maximă pe care o putea primi.
Evident că individul a făcut plângere împotriva polițistului însă, la acea oră, s-a dovedit ulterior, patrula de poliție se afla într-un cu totul alt loc. Concluzia întregii povești pentru individ a fost că „Niciodată nu mi-am închipuit că mă puteți face în halul ăsta. Aveți respectul meu”.
Concluzia pentru noi ceilalți este că atunci când intri în contact cu polițiștii nu trebuie să ai atitudine de zmeu așa după cum nu trebuie să ai atitudine de slugă. Trebuie fii corect, să fii civilizat, să ai o atitudine corectă, să îți asumi greșelile, să înțelegi cu adevărat că cel cu care interacționezi este un om care este acolo pentru siguranța ta și a celorlalți. Este un om care a văzut unde duce imprudența și aroganța unora în trafic. Personal nu mi-a făcut plăcere să fiu periat cu apelative de genul „șefu’ …”, și nici nu mi-a plăcut ca cel din fața mea să se umilească „cerându-și iertare”, asta NU place nici unui polițist. Și știți de ce? Pentru că nu e cazul să ceri iertare și ca polițist ajungi să îi „citești” repede pe cei care „își cer iertare din interes”, doar ca să fie „iertați” de amendă.
- Poliția Română la 203 ani - 25 mart. 2025
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
