În secolul al XIX-lea, viața culturală a Ardealului era colorată de prezența unor personalități feminine care prin talentul lor au cucerit iremediabil publicul. Stelele de altădată ale scenelor au fost imortalizate de către cei mai cunoscuți artiști ai vremii, iar azi redescoperim poveștile lor de viață și de scenă. Aceste litografii transmit peste timp candoarea, sensibilitatea și frumusețea personajelor, care odinioară străluceau în luminile rampei.
Actrița Déry Róza Széppataki (1793-1872) a fost un simbol al teatrului ambulant în prima jumătate a secolului al XIX-lea. O personalitate extraordinară, prezentă pe toate scenele importante din Transilvania și Ungaria, a tradus opere dramatice prin intermediul cărora publicul era familiarizat cu cele mai cunoscute piese abordate de artiștii europeni. La Cluj, doamna Déry a jucat timp de patru ani pe scena teatrului de pe strada Farkas (azi str. Mihail Kogălniceanu), instituție care și-a deschis porțile la data de 12 martie 1821. Repertoriul ei a cuprins peste o sută de roluri, iar imensul său succes social a contribuit la găsirea sprijinului financiar pentru dezvoltarea artei dramatice autohtone.
Lina Hegedűs Bodenburg (1837-1859) a fost prima cântăreață profesionistă unanim recunoscută în Transilvania și Ungaria ca divă desăvârșită. Despre ea s-a scris că Teatrul Național din Pesta „nu a avut niciodată o actriță atât de populară, atât de bine primită de public și de presă. Fața suavă, statura frumoasă, firea senină și feminitatea cucereau spectatorii. Jocul ei era caracterizat de originalitate și finețe. Când era cazul, știa să fie impetuoasă, ba chiar dramatică. Toată ființa și pronunția ei ușor nemțească iradiau simplitate și gentilețe.” (Magyar Színházművészeti Lexikon)
Actrița Flóra Munkácsy (1836-1906) și-a început cariera încă din copilărie, la vârsta de 5 ani, jucând între anii 1841-1846 pe scenele dramatice din Győr, Bratislava, Oradea, Cluj (în anul 1843) sau Subotica. Mai târziu, între anii 1850 și 1853, a participat la spectacole în Arad, Szeged și Timișoara. În 1855 devine actriță la Teatrul Național din Pesta, unde va juca până în anul 1901, fiind multă vreme primadona teatrului budapestan din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Kornélia Prielle (1826-1906) a avut prima apariție pe scena teatrului din Satu Mare, în anul 1841, apoi, între 1841 și 1859 a jucat pe toate scenele dramatice din marile orașe ale Transilvaniei și Ungariei, cum ar fi Sibiu, Pesta, Debrecen, Cluj, Bratislava, Székesfehérvár, Kassa, Miskolc sau Győr. A interpretat în mod remarcabil roluri din opere dramatice ale repertoriului francez, mult îndrăgite mai ales în salonele burgheze. Kornélia Prielle a fost prima actriță care, în anul 1881, a primit titlul onorific de „membru permanent” al Teatrului Național Maghiar din Pesta.
Emília Aranyváry (n. în jurul anului 1830 – m. după 1868), cea dintâi prim-balerină și coregrafă din Ungaria, a luat lecții de dans de la François Crombé, profesor de balet la Teatrul German din Pesta. În 1848 a dansat la Teatrul Național din Pesta, apoi, din 1850, la Théátre Lyrique din Paris sau la teatrele din Londra și Viena. Între anii 1854 și 1859 revine la Teatrul Național din Pesta, unde se va remarca nu doar în calitate de balerină, ci și în postura de coregraf. După 1859 a evoluat la Szeged, Arad și Cluj, iar în anul 1860 a susținut turnee la București, Fiume, Milano, Bologna și Torino, înregistrând peste tot succese răsunătoare datorită tehnicii artistice pe care o stăpânea la cel mai înalt nivel.
Fanny Elssler (1810-1884) a fost o balerină austriacă, prim-balerină la Kaiserliches und Königliches Hoftheater din Viena. A evoluat pe marile scene ale lumii, la Neapole, Berlin, Paris, Moscova, ajungând în anul 1840 în Lumea Nouă, unde a fost primită de însuși președintele Statelor Unite, Martin van Buren. Elssler a fost apreciată atât pentru dansul ei plin de vivacitate, cât și pentru tehnica sa coregrafică, unde a avut inspirația de a introduce elemente ale dansurilor populare tradiționale în baletul clasic. Cel mai cunoscut dans al ei fost „cachucha”, un dans solo spaniol similar boleroului, cu acompaniament de castaniete.
Actrița franceză de origine elvețiană Élisabeth-Rachel Félix, cunoscută drept Mademoiselle Rachel (1821-1858) a ajuns la Paris în jurul anului 1830, pentru a lua lecții de actorie și de canto. A început să profeseze ca actriță din anul 1837, înregistrând succese deosebite pe scenele marilor teatre europene, dar notorietatea i-a fost dublată și de numeroasele legături amoroase cu bărbați celebri, cum au fost împăratul Napoleon al III-lea al Franței, prințul Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte sau Alexandre Colonna-Walewski, fiul natural al împăratului Napoleon I. În 1858 în urma unui turneu amplu efectuat în Rusia, s-a îmbolnăvit de tuberculoză, boală care i-a fost fatală. Mademoiselle Rachel a fost o mare tragediană, jocul ei fiind apreciat și urmat mai târziu de o altă actriță franceză, mult mai cunoscuta Sarah Bernhardt.
Expoziția „Portrete feminine de odinioară” poate fi vizitată până în data de 9 martie 2021 la Centrul de Cultură Urbană Turnul Croitorilor și este alcătuită din 18 reproduceri ale unor portrete feminine în gravuri sau acuarele din secolul al XIX-lea, aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Șirul acestor portrete pornește de la doamne de onoare din înalta societate și continuă cu actrițe ori dansatoare celebre în epocă, ce au performat pe scenele transilvănene și europene.
Surse info + foto: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei / Magyar Színházművészeti Lexikon / Melinda Mitu, Catalogul expoziției „Portrete feminine de odinioară”
#AncutaLacrimioaraChis #ClujulDeAltadata
- Biblioteca Academiei, sipetul comorilor de pe strada Kogălniceanu - 14 oct. 2024
- Turnul Croitorilor de-a lungul timpului - 6 sept. 2024
- Căminul de fete „Blanka Teleki” - 26 aug. 2024
