N-am nici cea mai vagă idee cu privire la viitorul meu… Scopul meu este să-mi clădesc bine prezentul, pentru ca în acest fel viitorul nu va putea fi subred.
Importanța prezentului a învățat-o prin muncă, o muncă asiduă depusă într-un început pentru un hobby, iar mai apoi pentru o viitoare carieră. A început să studieze violoncelul din dorința părinților, iar dragostea pentru acest instrument a fost într-atât de mare încât a fost cu neputință să se mai separe de el.
Eu nu știam la început ce este un violoncel și nu știam câte sacrificii va trebui să fac pentru acest instrument. Cu timpul am început să mă îndrăgostesc de acest instrument și am hotărât să fac din acest hobby o carieră – Cornelius Zirbo, câștigătorul premiului I la olimpiada națională.
Am fost mulțumit de interpretarea mea din cadrul olimipadei și așteptam cu nerabdare rezultatele, iar când am văzut premiul obtinut m-am bucurat enorm, vazând că munca și efortul depus au fost răsplătite.
La vârsta adolescenței, când toți caută să își ocupe timpul cu diverse lucruri care nu se regăsesc neapărat în curricula școlară (nu că ar fi ceva rău în asta), Cornelius muncește între 3 și 6 ore pe zi.
Mult timp, dacă ținem cont de faptul că nu își neglijează studiile și, cu atât mai puțin, prietenii. Cântă încă de la 9 ani de când a adunat nenumărate premii. Cele mai importante ar fi:
- Premiul 3 la Concursul International de Violoncel „Antonio Janigro”, Croatia
- Premiul 2 la Concursul International „Concertino Praga”, Cehia.
- Premiul 2 la Concursul International „Young Virtuosos”, Bulgaria
- Marele Premiu la Concursul National „Alexandru Morosanu”, Bucuresti
La primul meu recital am simțit o groază și niște emoții indescriptibile.
Restul a decurs normal, însă emoțiile sunt prezente la fiecare intrare pe scenă, căci doar este un artist, iar artiștii trăiesc fiecare recital altfel și mult mai intens.
Una dintre cele mai dragi amintiri de pe scenă este amuzantă, dar nu tare placută. Am susținut un recital în cadrul unei emisiuni televizate.
Piesele interpretate mi-au ieșit bine, în consecință audiența a cerut bis. M-am reîntors pe scenă pentru a interpreta bis-ul cerut, însă când m-am așezat pe scaun, scaunul s-a rupt, iar eu am căzut pe spate cu violoncelul în sus. Din fericire nici eu, nici violoncelul nu am pațit nimic, dar m-am chinuit din răsputeri să cânt piesa deoarece nu ma putem opri din râs.
Muzica cere sacrificii, iar Cornelius nu este o persoană care a fost privată de acest lucru. Pretențiile cresc odată cu creșterea vârstei, iar pentru asta a renunțat la multe.
Cornelius a părăsit orașul său pentru Capitală. Aici are acces la mai multe informații, la specialiști care îl pot ajuta să învețe mai mult și mai bine. Se poate întâlni mai ușor cu personalități din domeniul muzicii, din România, dar și din alte colțuri ale lumii.
Iubesc mult ceea ce fac și de aceea sunt dispus să mai fac multe alte sacrificii de dragul muzicii.
Cât despre timpul liber, acesta, puțin cât este, și-l împarte între prieteni și celelalte pasiuni: cititul, desenul, gastronomia și jogging-ul.
Modelul său este profesor de violoncel. Cornelius știe că, pentru un viitor frumos, trebuie să muncească mult acum, în prezent.
Da, are timp și pentru prieteni. Ei îi sunt alături, cu aplauze, după fiecare concert.
De obicei, după majoritatea recitalelor îmi place să sărbătoresc cu prietenii, fiind recunoscător, din toată inima, lui Dumnezeu care mi-a oferit șansa succesului.
Cornelius Zirbo a fost îndrumat și sprijinit mereu de părinții săi. Nu este o cale ușoară, cea a artistului, dar merită. Rezultatele bune nu întârzie să apară, iar lumea are nevoie de artiști care să o scoată din nebunia zilei, din cotidianul monoton și, uneori, trist.
- Madridul și cum m-a cucerit el - 11 sept. 2019
- Și Moșul mai greșește….ghetuțele - 18 dec. 2018
- Cum se schimbă iubirea odată cu aplicațiile de întâlniri - 30 nov. 2018
