Tinerii frumoși ai Clujului- Andra Borz (pian)

Am învățat să iau tot ce este mai bun de la fiecare cam așa se rezumă o mică parte din rețeta ei de succes. A trecut prin mâinile multor profesori, deși schimbările îi păreau debusolante, a ajuns să câștige premii pe scene din Londra, Paris și Bolonia, iar acum Andra Borz este olímpica noastră, a românilor.

Dragostea pentru un instrument sau o materie nu este condiționată de profesor, iar dovada este Andra, un elev minune, olimpic la faza națională la secțiunea pian.

Copilăria ei înseamnă  pian, gimnastică de performanță, înot, atletism și baschet, iar școala bineînteles că nu era deloc neglijată.

Până la o anumită vârstă merg tóate din talent și fără prea multă muncă, cam așa sună explicația simplă a unei dezvoltări pe tóate planurile.

Olimpiada nu a fost un concurs ușor, nu se aștepta să câștige, cum de altfel se întâmplă la aproape fiecare participare în concursuri, dar totuși orice ieșire pe scenă o interpretează ca un test în care își demonstrează cât și ce poate.

E o profesie vie, oricând poate apărea cineva mai bun. Sau pur și simplu poți să fii tu într-o zi mai inspirat și să câștigi sau să studiezi mulți ani și să ai o zi proastă. Totul e de moment. Totul e relativ.

Repetă minimum 5 ore în fiecare zi. Deja pianul face parte din viața ei, chiar dacă a ajuns să îl studieze din dorința mamei de a-și dezvolta copilul altfel decât pe elevii școlilor cu program normal, fără prea multă artă.

Nu e nimic mecanic, tu creezi non-stop. Este o combinație de sentimente și partituri. Chiar dacă unii spun că reproduci, nu poți cânta la fel ca și ceilalți sau ca într-o altă zi, ci mereu vii cu ceva nou.

Cea mai mare mulțumire a ei este punctul în care a ajuns. Diplomele doar acoperă pereții casei, însă împlinirea este oferită de progresul unui bob de talent șlefuit din clasa întâi, până astăzi în primul an de liceu. Talentul pentru muzică l-a moștenit de la mama, cel pentru sport de la tata, iar bunica, care a dăruit acelei case un pian vechi care a contribuit la curiozitatea ei, astfel că de mică a forțat clapele acelui instrument devenit cu timpul decorativ.

Pian, ecologie și agricultură bio, așa sună planurile mărețe ale Andrei. Însă talentul i-a făurit un alt drum, căci doar ce a trecut de prímele preselecții în procesul de admitere la una dintre cele mai bune școli de muzică din Londra. Pentru ultima audiție va pleca în Marea Britanie câteva zile. Acolo talentul este fructificat și dus înspre cele mai înalte culmi, aici invidia pe tinerele talente este mare, iar mulți se pierd pe drum din cauza unor persoane prea vechi pentru un sistem inovativ.

Mama a jucat un rol important în dezvoltarea ei. A ajutat-o să treacă pe lângă acele drame ale artistului în formare. În câteva cuvinte, a ţinut-o pe cale.

Prietenii s-au împuținat, căci programul ei încârcat nu prea are ferestre ca să-i vadă des. Au rămas puțini și buni, însă nu e un motiv de tristețe căci timpul petrecut în natură și cu ea însăși este extrem de benefic pentru creație.

Cu cât înveți cu atât îți dorești mai mult de la tine!

Viitorul și-l vede pe scenă, făcând pian în continuare, iar cel mai mare vis este să cânte pe marile scene ale Londrei. Nu sumele o motivează, nici diplomele, care sunt deja peste 60 la număr, ci împlinirea și performanța.

Uneori mă simt mai împlinită după un recital bun cu clasa de pian, decât după un concurs mare câștigat, spune fata şi demonstrează încă o dată că, dincolo de toate, este un copil normal, sufletist, solar, dar foarte talentat.

• Despre
• Ultimele Postari

Bianca Sorescu

Ultimele postari ale lui Bianca Sorescu (vezi toate)

• Madridul și cum m-a cucerit el - 11 sept. 2019
• Și Moșul mai greșește….ghetuțele - 18 dec. 2018
• Cum se schimbă iubirea odată cu aplicațiile de întâlniri - 30 nov. 2018