Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX au fost marcate la Cluj și în celelalte orașe ale Transilvaniei de o modernizare fără precedent prin modificarea tramei stradale, înfrumusețarea spațiului urban și amplasarea de noi monumente. Aspectul elegant și cosmopolit al centrului se prefigura și prin construirea a două palate (Palatele Statusului Romano-Catolic) separate de o stradă (azi str. Iuliu Maniu, în trecut Szentegyház utca) care datorită simetriei parcă se oglindesc unul în altul, și de aici denumirea populară de „Strada în oglindă”.
Casele Rádák aflate lângă palatul Bánffy au fost oferite de către municipalitate Bisericii Romano-Catolice drept despăgubire pentru demolarea clădirilor care se aflau în jurul bisericii Sf. Mihail. Acest spațiu trebuia pregătit pentru reconfigurarea pieței centrale a orașului prin amplasarea Grupului Statuar Matia Corvin. Ulterior, Biserica a achiziționat și casa Frankkis, rezultând astfel un teren cu dimensiuni apreciabile, astfel că noul proiect urma să valorifice spațiul într-un mod care marchează și azi atât vizual cât și funcțional zona centrală a Clujului.
Cele două imobile au fost proiectate de arhitectul Alpár Ignác, palatul sudic fiind mai amplu tocmai datorită terenului mai mare avut la dispoziție. Dimensiunile impozante, precum și stilul eclectic de factură neo-barocă reflecta prestigiul, puterea economică și autoritatea comanditarului – Biserica Romano-Catolică.
Elementele arhitecturale care conferă nota cea mai elegantă sunt cupolele amplasate la colțurile dinspre Piața Unirii a celor două palate.
Considerate cele mai selecte imobile ale orașului, clădirile erau amenajate luxos, cu un gust desăvârșit al detaliilor, iar zona ultra-centrală punea și mai mult în valoare din punct de vedere economic aceste palate. Cunoscutul magazin de condimente și coloniale al lui Jenö Haraszti se afla la parterul dinspre piață al imobilului nordic, dar vastele spații comerciale erau ocupate și de o cofetărie, un restaurant, o croitorie specializată în costume și uniforme pentru militari, un mare magazin de pantofi , dar și cunoscută cafenea Kikaker.
Etajele erau ocupate de apartamente spațioase și luxoase care însă au fost închiriate de mari case de avocatură. Tocmai datorită acestora, strada era cunoscută drept „Strada Diavolului”, căci avocații erau cei care prin pledoaria lor puteau face dintr-un vinovat, un om liber lipsit de orice pată.
Palatele Statusului ocupă o parte importantă din strada Iuliu Maniu care de fapt leagă cele două piețe mari ale Clujului: Piața Unirii și Piața Avram Iancu. Cunoscută drept cea mai răcoroasă stradă a Clujului datorită clădirilor înalte care o străjuiesc, „Strada în oglidă” este una emblematică și pitorească.
În perioada comunistă, în locul vechiului magazin de coloniale din imobilul nordic a funcționat sediul central al Casei de Economii și Consemnațiuni (CEC).Restul spațiilor comerciale adăposteau un magazin de tricotaje, un altul de confecții pentru copii și un magazin de jucării foarte căutat. În imobilul sudic se aflau Restaurantul Someșul, o galerie de artă și un magazin de electrice.
Dr. Ancuța-Lăcrimioara Chiș
Manager Asociația Clujul de altădată www.clujuldealtadata.ro
- Muzeul Viu al Dansului și alte surprize - 15 mai 2025
- Cum este corect? Turnul Croitorilor sau Bastionul Croitorilor? - 26 apr. 2025
- CONTEMPORAR – cel mai nou spațiu dedicat artei contemporane clujene - 23 ian. 2025
