Poveşti din ClujPoveşti pentru cei mariSpectaculoasa lume a fluturilor - alte povești

Spectaculoasa lume a fluturilor – alte povești

„Eu nu sunt urmașul lui Balzac, sunt un copil de-al lui Creangă.” răsună vocea poznașă a lui Ilie Hoza la telefon. Auzindu-i glasul, parcă-l văd în carne și oase lângă mine. Aceeași vivacitate, același spirit viu, debordând de fantezie. Ilie Hoza sau Yves Hoza, cum e alintat de mulți, a fost de acord să ne împărtășească, frânturi din spectacolul de frumusețe și culoare al fluturilor pe care-i fotografiază în Parcul Național Munții Rodnei.

Acum câteva zile v-am făcut cunoștință cu lumea fluturilor în „Povești pe aripioare mov”. Dacă v-au plăcut poveștile noastre și mai ales superbele fotografii, continuăm aici interviul cu Yvez Hoza, învățător, scriitor și poet, pasionat de păsări, insecte și fluturi.

Fluturii au denumiri populare în limba română din cele mai diverse. Ne puteți da câteva exemple?

Nu prea au, adică nu prea aveau. Denumirea științifică a grupului – Lepidoptera, derivă de la solzii lor care, asemeni țiglelor pe acoperiș, acoperă suprafața aripilor, (sunt numiți în limba latină „lepidos”, ceea ce se traduce prin „solzi”).

Denumirea științifică a fluturilor, precum a majorității ființelor vii cunoscute, se compune din două cuvinte : primul reprezintă genul (cum ar fi pentru om, numele de familie), iar al doilea specia (la noi, oamenii, prenumele) care se scrie cu literă mică. Astfel fluturele „coada-rândunicii” se numește Papilio machaon (Papilio =genul, machaon=specia).

„Pentru a înlătura acest deficit cultural – zice domnul profesor Laszlo Rakosy, autorul cărții Fluturii diurni din România – pentru fiecare specie de fluture diurn prezent la noi în țară, am propus o denumire populară, de cele mai multe ori legată de forma, culoarea, comportamentul sau planta pe care trăiește specia respectivă.”

Iată câteva exemple: Colias croceus – Gălbiorul migrator, Cupido minimus – Albăstrelul pitic, Vanessa cardui – Fluturele de scaieți, Inachis io – Ochi de păun de zi, Aglais urticae – Vulpea mică (eu i-aș zice Urzicar!), Argynnis paphia – Mantia împăratului, Vanessa atalanta – Amiral, Apatura iris – Irizantul mare, Melitaea aurelia – Marmoratul Aurelia, Maniola jurtina – Ochiul boului, Erebia aethiops – Negriciosul tri-ocelat.

La școală ați avut elevi care erau pasionați de fluturi, de insecte?

Desigur! În fiecare generație de elevi am avut entomologi și lepidopterologi. Curiozitatea, cărțile din biblioteca clasei, șansa observării păsărilor, insectelor, florilor în mediul lor natural cu toate simțurile și nu doar teoretic, pasiunea unui bătrân dascăl pentru natură au fost poate atuuri importante pentru o parte din școlarii mei. La acestea am adăugat întodeauna lectura. Natura și cultura sunt două cuvinte care rimează!

Cum se reflectă simbolul fluturelui în cultura populară românească?

Întrebarea ta îmi dă de gândit…  O să mă gândesc la o temă legată de simbolistica fluturilor în cultura populară românească. Există o mulțime de superstiții legate de fluturi pe care le puteți găsi cu mijloace internautice și nu doresc să le copiez aici.

În popor se spune că dacă vezi un fluture „Cap de Mort” (Acherontia atropos) nu este bine să-l omori deoarece acesta trebuie să ducă apa morților, iar dacă îți intră un fluture în casă trebuie să te simți binecuvîntat căci este sufletul cuiva din familie care a murit și care se întoarce de dor.

O altă superstiție spune că nu este bine să prinzi fluturi în mână deoarece colbul de pe aripi te poate orbi dacă îți intră în ochi. Acest fapt nu este, oricum, recomandat deoarece fluturele nu mai poate să zboare dacă praful de pe aripi este îndepărtat.

Într-o străveche legendă românească fluturele era o ființă primordială. „Dintr-întîi era numai apă șî-ntuneric. Pe apă plutea o grămăjoară de spumă, iar în spuma ceea era un vierme și un future. Fluturele a lepădat aripile și s-a făcut om.”

Simbolul fluturașului este întâlnit mai mult sau mai puțin stilizat în ceramica tradițională, în piese vechi de artizanat: țesături, piese de mobilier, pe cozile lingurilor pe care erau filigranate în lemn și alte simboluri animaliere, instrumente muzicale și probabil și altele.

Fluturii par a fi ființe foarte fragile. În ce constă puterea lor?

În transcendență! În eterna lor putere de a „învia” în fiecare primăvară. În instinctul magic de a se transforma (chestia asta se numește metamorfoză!) din „vierme” în ființă aeriană și diafană. Diferitele popoare, diferite culturi, au interpretat metamorfoza (adică stadiile: ou, larvă, pupă, fluture) ca o eliberare a sufletului din corsetul trupului după moarte. În Orientul Îndepărtat, brahmanii cred și azi că în fiecare fluture sălășluiește sufletul unui om, reîntors astfel pe Pământ. Poate forța lor stă în această fragilitate care nu va dispare decât atunci când planeta va fi arsă și otrăvită!

Provocări… altele decât fluturii?

Cartea cu cărăbuși! O timidă traducere, nu foarte exhaustivă a ghidului „Coleopteres d’Europe” – un determinator francofon cu 800 de coleoptere, adică insecte cu o pereche de aripi chitinoase (cărăbuși, buburuze, carabi, gândaci-croitor, etc.), insecte fascinante prin diversitate, adaptabilitate și interacțiunea lor cu alte specii.

Dacă ați descoperi o nouă specie?…

… aceasta s-ar numi Erebioara aureliana, un fluture pentru fiul meu, Aurelian. Un fluture pe care o să-l desenez pe-o coajă albă de mesteacăn!

 

Fotografii: Yves Hoza

Reporter: Aurora Monica Oprișe

Ultimele postari ale lui Monica Oprise (vezi toate)

Mai Multe

More article