Nu ești din Cluj dacă nu ai fost măcar odată sâmbătă pe oser:). Dar dacă nu ești trebuie să știi că Oserul este piața noastră de vechituri, este locul unde mergem în căutare de comori și chilipiruri.
Printre vrute și nevrute, o cutiuță de metal mi-a surprins ochiul. Când am văzut-o am simțit că trebuie să o iau. Deși o țineam în mână și mă uitam la ea, nu o vedeam, nu-i vedeam defectele, nu vedeam inscripția, doar știam că e pentru mine..
Nu am înțeles atunci nimic, până a două zi când am început să o șterg și curăț. Ceea ce eu credeam că e o gravură, un logo fără de înțeles pentru mine s-a dovedit a fi inițialele mele: G și I.
Că să înțelegeți mai bine, Giovanna este “numele meu de scena”, este porecla mea de la 20 de ani sub care am început să îmi croiesc un drum, dar părinții meu m-au botezat Ioana.
Ceea ce era neînțeles de mine acum a devenit foarte clar: erau identitățile mele întrepătrunse și atât de frumos, simplu și clar reprezentate. Am înțeles de ce voiam cutia de care nu aveam nevoie, am înțeles că mă aștepta și că era a mea.
Coincidența? Magie sau destin? Asta rămâne alegerea fiecăruia din voi, cei ce îmi citiți povestea. Eu știu că sâmbătă asta am găsit o comoară și mai știu că mi-am găsit și un logo, o semnătura în povestea asta.
Este magie în tot ceea ce ne înconjoară. Mai trebuie să avem și ochi să o vedem, iar dacă nu, măcar prezența de spirit de a ne asculta instinctul.
Sâmbete pline de comori și magie să aveți!
Giovanna
- Poveste cu miros de clor - 21 apr. 2020
- Un semn de carte mai valoros decât cartea? - 24 mart. 2020
- Iubește gătind - 28 feb. 2020
