Primul Crăciun în casă nouă cerea un brad nou. Casă nouă, după cum știți, deseori înseamnă bani puțini. Nu puteam investi în ornamente noi și atunci mi-am zis să păstrez ornamentele vechi și să schimb doar suportul lor. Ideea unor bucăți de lemne stivuite în forma unui brad era o dorință mai veche de a mea, iar acesta a fost anul ei.
Tatăl meu a fost cel ce mi-a susținut ideea și a doua zi a venit acasă cu lemne în portbagaj. Tot el a gândit și rezolvat baza pomului. Soțul meu a tăiat lemnele la dimensiunile cerute și le-a găurit în mijloc pentru a putea fi stivuite. Așadar cu o dorință și efort comun, Crăciunul a venit cu un brad nou și demn de casa cea nouă.
De fiecare Crăciun îi cumpăr fiicei mele un îngeraș nou pentru a-l atârna în brad. De data această, oricât am umblat și căutat prin magazine nu am găsit nimic drăguț. A fost primul an în care am crezut că am rupt tradiția. Spun am crezut, pentru că la câteva zile după Crăciun, îmi invit o prietenă la un ceai și o poveste, și bineînțeles, ea (fără să știe nimic) îmi aduce în dar doi îngerași superbi.
Și în momentul acela, plin de emoție pentru mine, ea a devenit prietena ce a salvat tradiția!
Acest brad nu ar fi existat fără ajutorul familiei și prietenilor. Și de asta, în vârful lui, în loc de stea, tronează o inimă mare.
Să aveți parte de povești pline de suflet!
Giovanna
- Poveste cu miros de clor - 21 apr. 2020
- Un semn de carte mai valoros decât cartea? - 24 mart. 2020
- Iubește gătind - 28 feb. 2020
