Situată pe latura estică a Pieței Unirii, această casa a fost cea mai reprezentativă construcție renascentistă a orașului. Parohul Adrianus Wolphardus, vicar episcopal și poet care și-a făcut studiile la Bologna unde a rămas impresionat de renașterea italiană și întors la Cluj a început în 1534 ridicarea unei case după modelul cu care era atât de familiarizat în anii de studenție. Moștenitorul său, Stephanus Wolphardus jude și astrolog renumit a finalizat în 1581 partea dinspre curte.
Fațada avea o poartă boltită cu acces pentru trăsuri. La moartea lui Stephanus, văduva acestuia s-a căsătorit cu diplomatul István Kakas de Zalánkemény, cel care a extins și mai mult casa între anii 1590–1592 proiectând și sala-zodiac, cu boltă și console pe care au fost sculptate cele douăsprezece semne zodiacale, stema familiei Kakas și constelația corbului, ca omagiu adus lui Matia Corvin. Camera a fost concepută cu trei ferestre, simbol al perfecțiunii, atât în ezoterism, cât și în numeroase religii ale umanității. Pe unul dintre pereții dinspre curte a fost amplasat ceasul solar care poate fi observat și azi. Datorită acestor proprietari, locuința a fost devenit cunoscută sub numele de Casa Wolphard-Kakas, dar a mai primit numele de Casa Rázsa a cărei descriere se păstrează în scrierile lui Miklós Jósika. Acesta vorbește despre intrarea boltită și de cele două ferestre de la parter vopsite în verde și auriu.
În 1602, judele Imre Bogner care avea o proprietate alăturată a achizițonat casa, pentru ca în 1660 aceasta să fie cumpărată de alt jude (János Linczeg), apoi de familia Pákei, pentru ca în a doua parte a secolului al XIX-lea meșterul aurar Elek Szatmári să devină proprietar atât al casei Bogner, cât și al casei Wolphard-Kakas. Acesta a demolat în 1894 toată casa Bogner și o mare parte din casa Wolphard-Kakas pentru a ridica sediul Băncii Ardelene, clădire care poate fi văzută și azi.
Banca Ardeleană este o clădire eclectică în formă de L, fațetată cu cărămidă klinker și decorată cu balcoane la ambele etaje. Din vechea casă se mai păstrează sala zodiacului, cadranul solar și una dintre ferestre cu pervaz renascentist și ancadrament de ușă cu monogramă. Elek Szatmári a salvat multe dintre ancadramentele renascentiste, relocându-le la casa pe care și-a construit-o pe strada Republicii, iar o altă parte a decorațiunilor sunt azi în lapidarul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.
În perioada comunistă la parterul clădirii a funcționat Librăria George Coșbuc, pentru ca în 1994, pentru a fi transformată în sediu de bancă, sala-zodiac a fost împărțită, iar bolta a fost parțial acoperită.
Clădirea adăpostește azi la etaj sediul central al Universității de Artă și Design, iar la parter este o librărie.
#ClujulDeAltadata
