Inițial plănuisem o vacanță în Israel sau cel puțin așa suna planul de început. Pe parcurs, însă, itinerariul s-a modificat şi, în context, a apărut și Iordania, o țară despre care nu știam prea multe. Iordania este monarhie, iar moneda națională este mai puternică decât lira sterlină. A, da, și este o țară islamică!
Înainte de a pleca într-o călătorie pe teritorii exotice, foarte diferite de cultura noastră, cum este Iordania, este normal să ne informăm cât mai mult.
Știrile despre Orientul Mijlociu nu sunt tocmai liniştitoare şi nu e despre basme frumoase, însă Iordania este o țară destul de sigură şi nu degeaba se numește Elveția Orientului Mijlociu.
Deși nu știi la ce să te aștepți, pentru mine a fost o călătorie inspirațională și spirituală. Mi s-a dezvăluit o nouă cultură și o altă religie pe care noi, europenii, o relaționăm instinctiv cu terorismul, dar care m-a fascinat. Vă pot spune că Iordania are o infrastructură de turism foarte bine organizată și își tratează extrem de bine oaspeții.
După o lungă așteptare în vamă, un control „la sânge” cu scanner de retină, desfăcut bagaje, trecut frontiera pe jos, ne-am instalat comod, aș putea spune, într-un autocar deloc primitor şi care urma să ne plimbe prin deșertul Iordaniei.
Partea bună este că avea wi-fi, deși într-o asemenea adunătură de fiare puteai jura că nu aveai să găsești niciodată internet.
Ajunși aproape la destinaţie, pe la orele prânzului, în zare, de-a lungul şoselei puteai vedea doar valurile căldurii lunii aprilie, sufocantă pentru noi.
Primele peisaje ce ni s-au conturat dinainte au fost cu mici aşezări pustiite, cu oameni ce se mişcau haotic într-un trafic fără reguli, cu copii care alergau desculţi după autocarul nostru…O sărăcie lucie şi dezolantă! Speram că restul experienţei să ne fi pregătit şi altfel de imagini.
Ajunși la Jerash ne-am oprit să luăm masa de prânz, iar ghidul era dinainte încâtat la gândul că ne va plăcea mâncarea. Așa a și fost. Am parcat în fața unui hotel cu fântâni arteziene la intrare și cu o terasă panoramică. Din păcate view-ul nu era cel mai potrivit pentru o stare de relaxare. Mâncarea, însă a mai umplut din goluri. Acolo am mâncat cel mai bun humus.
Ador turismul gastronomic și pot să spun că atât Iordania, cât și Israelul mi-au încântat simțurile din acest punct de vedere.
M-a impresionat deschiderea și căldura cu care eram primiți de către iordanieni. România, pentru ei, înseamnă şi în aceste vremuri ajutorul primit în timpul regimului comunist şi ne privesc cu recunoştinţă.
Pe colinele fertile și pline de vegetație, se înalță ruinele unui oraș antic, din secolul I, unde întâlnești cele mai bine conservate construcții romane din Orientul Mijlociu.
Petra, orașul ascuns, sculptat în piatră este, cu siguranță, bijuteria Iordaniei.
În 2007, Trezoreria din Petra a fost desemnată una dintre minunile lumii. Este comoara cea mai de preț a Iordaniei. Fondată în secolul VI î.Hr. de către nabatieni, Petra este un oraș enorm, săpat în stânci. Drumul până la trezorerie este uimitor şi înfricoşător, în acelaşi timp. Cu frumuseţea în nuanţe de galben, maro şi roşu, contrastează sentimentul de temă că rocile gigantice pot cădea, în orice moment, peste tine. Amalgamul de simţiri te marchează atât de tare, în acest loc, încât era absolut necesar contrastul pregătit de ghidul nostru.
Dacă orașele milenare îți taie respirația, atunci capitala Amman te cucerește instant. Este situată între deșertul Iordaniei și fertila vale a râului Iordan. Este una dintre cele mai cosmopolite capitale din Orientul Mijlociu, însă și un permanent șantier în construcție.
Şoselele și podurile înfloresc la fiecare colț. Este un peisaj fascinant, vibrant şi plin de contraste. Este uimitor cum forfota orașului este calmată, pe loc, în două momente ale zilei, de sunetul de rugăciune al musulmanilor.
Cât despre femei, majoritatea sunt conservatoare şi poartă vălul pe cap. În Amman locuitorii se îmbracă la modă. În downtown, femeile stau la aceleași cafenele cu bărbații şi servesc gustări pe aceleaşi terase. Spre deosebire de alte aşezări locuite de musulmani, aici, ele nu sunt marginalizate.
Ghidul ne povestea că, dacă femeia decide să lucreze, ea este stăpână pe propriul venit. Nu este obligată să contribuie cu nimic în casă, iar soțul trebuie să îi asigure atât ei, cât și copiilor, absolut tot ce au nevoie. Câștigul ei, femeia îl poate cheltui după bunul plac.
Pe teritoriul Iordaniei s-au întâmplat, se spune, o mare parte din episoadele biblice. Muntele Nebo, situat la 12,3 km de Madaba (orașul care ascunde cunoscuta mapă de mozaic a Ierusalimului și a Pământului Sfânt, din secolul VI) este foarte cunoscut. Pe acest munte Moise a împărțit poporului ales „Pământul Sfânt”, chiar dacă niciodată nu a ajuns să calce pe el.
Multiculturalitatea orașului, oamenii care te primesc cu brațele deschise și te fac să te simți ca acasă, generozitatea acestora și mirosul de narghilea combinat cu muzica orientală şi condimentat cu miresme de santal, smirnă și tămâie în stare pură….parcă, parcă nu te-ai mai întoarce acasă, o vreme:).
- Madridul și cum m-a cucerit el - 11 sept. 2019
- Și Moșul mai greșește….ghetuțele - 18 dec. 2018
- Cum se schimbă iubirea odată cu aplicațiile de întâlniri - 30 nov. 2018
