Presimt că weekend-ul ăsta voi fi iar nostalgică. Şi veselă. Şi probabil puţin nebună.
Azi ȋncepe Ghibstock 9, cea de-a noua ediţie a festivalului din curtea şcolii. Azi mă ȋntorc la liceu.
Şi printre un suc cumpărat, o să ȋmi amintesc de orele de mate. Printre un joculeţ jucat, o să ȋmi aduc aminte de cum stăteam ȋn pauze sau mâncam pufuleţi. Iar atunci când o să cânte Viţa de Vie, probabil nostalgia mea va atinge cote maxime: Praf de Stele a fost melodia cântată la seredenada din clasa a XII-a.
Dar să revenim la festival, zic.
Ȋmi amintesc că intrasem la liceu ȋn anul cu prima ediţie – mă rog, ȋn toamna de după prima ediţie. Tot liceul vuia cu poveşti despre Ghibstock şi ce mişto e. Eu nu auzisem de el mai mult decât mi se spusese prin clasă (era vremea când ȋncă se mai afla de evenimente prin viu grai).
Dar ce ȋmi amintesc e faptul că era (şi sunt sigură că ȋncă este) o mândrie pentru liceu. Atmosfera la nivel micro ȋncepea să freamăte de prin luna februarie-martie. Toţi ne pregăteam de Ghibstock – unii doar cu sufletul, alţii cu ciocanul şi cu bidineaua. Iar cu vreo săptămână ȋnainte, curtea şcolii ȋncepea să se metamorfozeze.
Până şi orele de chimie sau de română aveau parcă alt gust.
Şi când te gândeşti că totul a ȋnceput de la un lucru mic. Nimeni nu se gândea că se va ajunge aici. Ghibstock 1 s-a făcut pentru reamenajarea micii grădini de flori a liceului şi, evident, nu erau bani.
Aşa că cei implicaţi ȋn Impact atunci au venit cu ideea de a organiza un mic festival, iar banii strânşi ȋn urma lui să meargă spre cauza lor. Şi au reuşit – grădina arată super mişto, iar orele ţinute acolo sunt altceva.
Ghibstock-ul are puterea de a aduce liceul ȋmpreună. Are puterea de a ȋnvăţa nişte copii cum se face un festival şi cum e să organizezi diferite lucruri. Ȋi ȋnvaţă ce ȋnseamnă succesul şi chiar ce ȋnseamnă eşecul. Ȋi ȋnvaţă să persevereze şi să lupte pentru o cauză.
Ȋn fiecare an, oamenii faini din Impact au scormonit prin Cluj şi au găsit oamenii pe care să ȋi ajute prin acest festival. Primii au fost chiar liceenii din Ghibu, ceilalţi au fost oameni cu probleme oncologice, alţii au fost oameni cu care soarta a fost poate necruţătoare.
Dar fiecare a avut rolul lui principal ȋn Ghibstock: de catalizator. De a uni şi a crea amintiri frumoase.
Anul acesta, banii se duc pentru elevii de la Liceul Special pentru Deficienţii de Vedere. Vor să accesibilizeze muzeele clujene pentru ei şi să organizeze o tabără de educaţie non-formală.
Anul acesta. grădina de la care a ȋnceput totul este locul va fi amplasată una dintre cele patru scene. Artişti precum Viţa de Vie, Şuie Paparude, Gojira, Argatu’ şi mulţi alţii vor răsuna din curtea şcolii.
Anul acesta, ne invită pe toţi din nou la liceu.
Ghibstock ȋncepe azi şi va ţine până mâine. Vor fi două zile pline de activităţi faine, concerte #blană (după cum zic chiar ei), joculeţe şi zâmbete. Mai multe despre ediţia de anul acesta citiţi aici.
Ne vedem la liceul Ghibu, nu?
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
