Toată lumea care mă cunoaşte ştie că ȋmi place să ies ȋn oraş, să mă plimb pe te miri unde şi că mă plictisesc repede. Mai ştie şi că ador perioada de primăvară-vară tocmai pentru oportunităţile de ieşit din casă pe care ţi le oferă, acele seri călduroase numa’ bune de pus ȋn dosarul cu amintiri.
Ei, acum e frig afară, teribil de frig uneori chiar – ştiu, ştiu, am o abilitate puternică de a scoate ȋn evidenţă evidentul, aşa că e mai greu cu ieşitul din casă. Dar totuşi, am reuşit să mă autoconving să merg ȋntr-o seară la Târgul de Crăciun.
Nu era o seară cu vreun headliner, ci era una de miercuri, liniştită, ȋnainte de 1 decembrie. Concluzia? Nu era foarte multă lume prin Piaţa Unirii, aşa că am putut să văd şi să o explorez aşa cum se cuvine – evident, după ce m-am oprit să mănânc ceva.
Şi credeţi-mă, am avut de stat – că de ales ce să mănânci, ai de unde: ai partea carnivoră, cu doi mari giganţi ȋn ale gastronomiei clujene pe de o parte şi ai partea mai de gustări, mai mică, dar mult mai interesantă din punctul meu de vedere, pe de altă parte. Aici poţi găsi Kurtos, hot-dogi, clătite cu te miri ce prin ele, waffe, pastramă, jambon, slănină şi lista tot continuă.
Şi după ce m-am ghiftuit cum se cuvine, eram ȋn sfârşit gata de explorat: hrănită şi cu două kilograme ȋn plus ca să ȋmi ţină de cald.
Şi aşa am descoperit ce aveau de oferit toate căsuţele acelea albe, pe lângă mâncare: decoraţiuni, hăinuţe, lucruri pline de motive tradiţionale, brăţări, lănţişoare, inele… ȋntreaga suită de lucruri pe care o găseşti şi la alte evenimente, dar care acum sunt cu tematică de Crăciun şi ȋnglobate ȋn peisajul de iarnă. Totuşi, trecând peste asta, găseşti lucruri destul de interesante şi, oricât de cârcotaşă aş fi eu, tot m-am plimbat de n ori pe la fiecare.
După ce am explorat – ȋncă nu am ajuns pe patinoar, doar am văzut că s-a deschis şi sincer, mie mi se pare că arată tare bine – dar en fin, după explorare, am decis să ȋncerc vinul fiert. E la un preţ accesibil, gustul e ok şi ȋşi face cu siguranţă treaba de a te ȋncălzi. Ȋn unele locuri e puţin cam prea aromat pentru gusturile mele, dar ăsta e un lucru subiectiv. Mai găseşti, pe lângă vin fiert, o grozavă ciocolată caldă – pe bune, ţi se topeşte ȋn gurăăăă – şi cafea, să nu uităm la cafea.
Am fost la Târgul de Crăciun din Cluj-Napoca ȋn repetate rânduri şi voi continua să merg. Nu pentru că mă impresionează luminiţele ȋn asemenea hal, deşi nici ele nu sunt de lepădat, ci pentru că mi se pare o alternativă interesantă de a-mi petrece timpul afară, ȋn ciuda timpului. E o alternativă la ieşitul ȋn cafenele de care, vă spun sincer, m-am săturat deja. Nu ştiu cum o să supravieţuiesc până la primăvară.
Mâine mă ȋntorc ȋn Unirii. Vine Smiley. Mă duc să zbengui. Şi să nu stau ȋn casă – sau orice alt loc ȋnchis.
Şi o să mă mai ȋntorc şi ȋn alte zile. După programul lor de aici, am ce explora.
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
