Continuăm azi rubrica lui Traian Morar:”Povești de viață adunate după 30 de ani în uniformă”. Au fost ani intenși în care a adunat povești de viață dar și o bogată experiență profesională. O experiență profesională care îi permite să aducă în fața publicului povești de viață adunate/trăite, povești cu oameni, povești despre oameni.
În 30 de ani de uniformă am fost chemat de câteva ori pe la „covorul roșu” ca să „esplic” „una-alta”, dar pentru a fi mediat un conflict între mine și un coleg/ă mi s-a întâmplat o singură dată. Aveam vreo 21 de ani de poliție și a fost o chestie foarte ciudată, inedită, cu nervi, cu haz, cu umor … ce mai încolo-încoace, o întâlnire cu „di tăti”.
Eram la prevenire și în acea perioadă aveam 4 colege de birou. Toți colegii și colegele ele care au trecut pe la prevenire în cei 11 ani și restul luni în care mi-am desfășurat acolo activitatea, au cam trecut prin „mâna mea” în ceea ce privește deprinderea activităților, de ce și cum se face, cum ții o activitate, mă rog, chestiile alea practice. Cele tehnice într-o oarecare măsură, pentru că de cele privind raportarea, etc se ocupa Angela și Gina.
Ei bine, una dintre colegele noi, la un moment dat, a început să fie deranjată de anumite aspecte privind repartizarea activităților în cadrul biroului și pe fondul unor discuții mai încordate, așa cum e coarda de chitară când o acordezi ca să sune bine, îmi face „nește” reproșuri cu trimitere la faptul că dacă soțul ei nu ar fi în sistem, nu aș fi ajutat-o cu nimic.
Vă dați seama că nu putem rămâne insensibil la așa afront la adresa mea și în consecință îi atrag atenția râzând mânzește că acest afront nu va rămâne neplătit. NU m-a crezut pentru că la 2,3 zile face aceiași afirmație lucru care mă face să-i repet, sub legământ, de această dată că va suporta consecințele …
Colega era o femeie pedantă, mereu aranjată însă cu o slăbiciune pentru selfi-uri. Așa că la câteva zile în timp ce eram la biroul meu lucrând ceva, nu contează ce, ea, colega studia niște selfi-uri făcute de curând și le arăta altei colege. Pesemne, selfi-urile erau reușite (eu nu le-am văzut), pentru că atenția mea distributivă a prins cu urechea dreaptă următorul dialog:
– Care din pozele astea îs mai faine?
– Wow ce reușite sunt, aici semănați cu o actriță de la Hollywood
– Da? Cu cine?
Răspunsul a fost din partea mea, direct, nefiltrat de rațiune sau respect, negândit și evident spontan:
– Cu iapa lui Zorro.
Am râs, toți trei, i-am reamintit că am avertizat-o, însă la câteva zile suntem chemați, tot biroul la adjunctul șefului inspectoratului pentru discuții privind tensiunea din birou.
Atunci a fost o întâlnire cu „di tăti”, cu stres, cu reproșuri, cu tensiune … dar în final toate acestea au trecut. Am și acum o relație de prietenie cu fosta mea colegă, a înțeles că nu așa o tratam, că afirmația mea a fost o „poliță platită” și am depășit acel moment. Am ieșit ultimul din biroul șefului care înainte de a ieși pe ușă m-a oprit și m-a întrebat:
– Nu știu dacă să te invidiez sau să îți plâng de milă?(aveam 4 colege de birou)
– Stiți ce? Nu mă invidiați, am răspuns.
– Mă Traian, totuși, chiar așa? Iapa lui Zorro?
Niciodată nu am fost chemat la comandanți pentru că nu mi-am putut gestiona relația cu colegii, în acel moment nu a fost nimic confortabil, din contră. Totuși tactul adjunctului, dl. Trofin, a contat foarte mult pentru detensionarea situației.
Încercați să vă rezolvați problemele cu colegii amiabil, spuneți ce este de spus, fără ură, fără răutate, … până la urmă ei, colegii, sunt familia ta de la serviciu.
#TraianMorar
* * * * *
În 14 ianuarie 2020, fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj Traian MORAR a decis să spună „adio arme” după 30 de ani de carieră în care a îmbrăcat două uniforme albastre, cea a Aviației Militare Române și cea a Poliției Române.
Au fost 30 de de ani în care a iubit cele două uniforme și instituțiile pe care le reprezentau deopotrivă.
A iubit și respectat OAMENII, LEGEA ȘI UNIFORMA deopotrivă.
Au fost ani intenși în care a adunat povești de viață dar și o bogată experiență profesională. O experiență profesională care îi permite să aducă în fața publicului povești de viață adunate/trăite, povești cu oameni, povești despre oameni.
Ultimele postari ale lui Traian Morar (vezi toate)
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
