Pe lângă pupat, stat în hamac, role, şi servit masa în aer liber, în parcurile din Brazilia se practică și mersul pe sfoară.
Unul dintre cele mai mari parcuri urbane din America Latină se află în San Paolo: Parcul Ibirapuera. Unii spun despre el că ar fi echivalentul binecunoscutului Central Park.
Clădirile din acest parc sunt opera arhitectului Oscar Niemeyer.
Într-un moment scurt de plictisdeală, Luminiţa a încercat un mod mai ciudat de relaxare, foarte popular în Brazilia şi tipic pentru acest sapţiu verde, Slacklining. Fiecare vine de acasă cu sfoara, groasă de cam 5-6 cm, în parc, găseşte doi copaci liberi şi înnoadă capetele, după care se pune pe umblat la înălţime. De fapt este vorba despre un sport al echilibrului.
Şi dacă ajungeţi în Brazilia, în parc, trebuie să ştiţi că vă puteţi lua şi hamacul de acasă pentru că sunt locuri special amenajate şi pentru aşa ceva.
Străzile din São Paolo văzute într-o excursie scurtă, cu maşina, prin Piaţa Republicii, pe lângă Clădirea Copan (în formă de S, proiectată de renumitul arhitect Oscar Niemeyer) şi pe Avenida Paulista (centrul comercial şi de business din São Paolo). Fascinante, vivace și de neuitat.
În fiecare duminică, bicicliştii au prioritate pe una dintre cele mai circulate artere din oraş, ceea ce face ca locul să se transforme total. Acest mic voiaj nu era complet fără muzică Forró, tipică din zona de nord est a Braziliei.
Sunt 5 la număr şi îşi doresc să devină un nume cunoscut în marile cercuri de rockeri.
Noi le dăm o şasă pentru că merită şi pentru că sunt foarte drăguţi…, dar asta este o altă poveste.
A fost odată ca niciodată….Heist…o trupă de rock alternativ combinat cu blues şi funk, alcatuită din: Mihai Tăbăcaru (voce), Sasha Mihalache (chitara), Adrian Nechita (chitara), Mihai Mureşan (bass) şi Mihai Pop (tobe).
Totul a început de la cei doi chitarişti care şi-au dorit foarte mult o trupă cu care să aibă concerte, înregistrări, fani….Aşadar, s-a conturat …prima varinată Heist… în luna iunie 2013.
Trupa Heist
Mihai Tăbăcaru s-a alaturat primul celor doi chitarişti şi…au început căutările pentru bassist şi tobar. În doar câteva luni, i-au gasit pe cei doi Mihai (Pop si Muresan) şi, astfel, au început repetiţiile, micile divergenţe…ca în orice trupă normală de rock (şi nu numai)…şi succesele.
Şi pentru că le place împreună, dar şi sună bine, Heist va lansa un EP cât de curând. Cine ştie, poate vor ajunge un fel de Muse sau Kings of Leon…
…Şi, am uitat să va spun…au pagină de facebook şi îi puteţi vedea şi acolo.
Semana Santa (Săptămâna Sfântă) în Mexic, este una cu totul şi cu totul specială…
În Vinerea Mare bisericile organizează procesiuni religioase.
Fiecare lăcaș trebuie să își scoată statuile cu Isus și Sfânta Fecioară pe străzile orașului. Drumul Crucii este marcat cu cele 14 opriri, unde enoriașii au ridicat dinainte altare ornate bogat cu dantele, flori, lumânari și eventual imagini biblice. Procesiunea se oprește la fiecare altar, iar preotul evocă evenimentele legate de oprire. Fetiţele până la 14 ani sunt îmbrăcate în straie lungi, cu voaluri de dantelă pe cap. Ele sunt mironosițele și au un loc aparte în procesiune.
În unele orașe, în fața procesiunii la distanță destul de mare, merg penitenții: bărbați care se supun chinurilor fizice, se autoflageleaza în public pentru că vor să plătească pentru păcatele săvârșite. Îşi leagă de glezne lanţuri grele, pe care le târăsc desculţi pe asfaltul fierbinte ca jarul, pe tot parcursul Drumului Crucii. Au capul acoperit cu un val negru, ciulini înfipți în pulpele picioarelor și de obicei rude sau prieteni îi însoţesc în caz că vreunul cade doborât de sete, de arsuri la tălpi, sau de căldură.
Din Vinerea Mare pâna la Înviere, toate statuile din biserici sunt acoperite cu un văl mov. Doar Isus rastignit sau în raclă este lăsat la vedere. Altarul este bogat deocrat, florile de mușețel sunt foarte populare la Paști, ele reprezintă puritatea. Enoriașii le cumpără si le depun la picioarele Sfintei Fecioare. În unele biserici, mironosițele – patru sau cinci fetițe învăluite în șaluri mov – stau lângă crucea lui Isus toată ziua, bocind parcă la picioarele Mântuitorului.
Sâmbăta este liniște, toată lumea așteaptă gloria Învierii. În sate, duminica dis de dimineata, locuitorii aștern covoare de flori sau rumeguș colorat pe drumul pe care urmează să treacă procesiunea de Paște. Este un efort colectiv la care participă toti, pe străzi e muzică, atmosferă de sărbătoare. Dupa slujbă, Duminica Paștelui se petrece în familie, cu o masă copioasă, unele din mâncărurile tradiţionale de Paște fiind sopa de lentejas (supa de linte), chacales (supa de porumb cu legume), pește și creveți.
Niciunde nu este întâmpinată sărbătoarea Paștelui mai colorat, mai înflăcărat ca în America Latină, unde catolicismul adus din Spania cu o jumătate de mileniu în urmă s-a amestecat cu credințe indigene și a dat naștere unora din cele mai exuberante manifestări pascale.
Mexicul intens colorat și profund religios sărbătoreşte Paștele cu o intensitate deosebită. Pe parcursul Săptămânii Mari sunt organizate procesiuni religioase pe străzi, statuile sfinţilor primesc veșmintele de doliu, iar statuile care îl reprezintă pe Isus răstignit, suferind sau în mormânt, iau loc de cinste în biserică. Statuia Sfintei Fecioare jelind, şîmbrăcată în doliu, este scoasă în faţa altarului pentru a fi şi ea venerată. Credința și elementele pascale sunt palpabile, bisericile rămân deschise pentru a lăsa credincioșii să se reculeagă, să mediteze asupra semnificației zilelor din această Săptămână Sfântă.
În Vinerea Mare au loc mari procesiuni care rememorează Drumul Crucii și răstignirea lui Isus, cea mai faimoasă fiind în capitala Ciudad de Mexico, în cartierul Iztapalapa, la care participă mii de spectatori şi sute de actori – aproape fiecare locuitor al cartierului are un rol. Patimile şi răstignireaMântuitorului sunt refăcute amănunțit, totul este transmis în direct la televizor. Procesiunea este o grandioasă piesă de teatru pentru care participanții se pregătesc luni înainte și se antrenează fizic pentru unele roluri care necesită condiție fizică. Soldați romani, femeile mironosițe, apostolii, Pilat, evreii de rând, cei doi tâlhari, Fecioara Maria şi Isus, întruchipaţi de localnici, refac ultima zi din viața Mântuitorului, de la judecata de către Pilat până la răstignire. Isus cară în spate o cruce adevărată, grea (90 de kilograme, după cum se pare că era prevăzut în Codul Roman de acum 2.000 de ani), coroana de spini taie în pielea frunții, piesa de teatru este atât de reală, încât nu este exclus să apară și sânge adevărat. Tradiţia piesei pascale a început în anul 1842, şi continuă şi astăzi, când milioane de oameni vin să vadă probabil cea mai faimoasă manifestare de acest gen.
