Niciunde nu este întâmpinată sărbătoarea Paștelui mai colorat, mai înflăcărat ca în America Latină, unde catolicismul adus din Spania cu o jumătate de mileniu în urmă s-a amestecat cu credințe indigene și a dat naștere unora din cele mai exuberante manifestări pascale.
Mexicul intens colorat și profund religios sărbătoreşte Paștele cu o intensitate deosebită. Pe parcursul Săptămânii Mari sunt organizate procesiuni religioase pe străzi, statuile sfinţilor primesc veșmintele de doliu, iar statuile care îl reprezintă pe Isus răstignit, suferind sau în mormânt, iau loc de cinste în biserică. Statuia Sfintei Fecioare jelind, şîmbrăcată în doliu, este scoasă în faţa altarului pentru a fi şi ea venerată. Credința și elementele pascale sunt palpabile, bisericile rămân deschise pentru a lăsa credincioșii să se reculeagă, să mediteze asupra semnificației zilelor din această Săptămână Sfântă.
În Vinerea Mare au loc mari procesiuni care rememorează Drumul Crucii și răstignirea lui Isus, cea mai faimoasă fiind în capitala Ciudad de Mexico, în cartierul Iztapalapa, la care participă mii de spectatori şi sute de actori – aproape fiecare locuitor al cartierului are un rol. Patimile şi răstignirea Mântuitorului sunt refăcute amănunțit, totul este transmis în direct la televizor. Procesiunea este o grandioasă piesă de teatru pentru care participanții se pregătesc luni înainte și se antrenează fizic pentru unele roluri care necesită condiție fizică. Soldați romani, femeile mironosițe, apostolii, Pilat, evreii de rând, cei doi tâlhari, Fecioara Maria şi Isus, întruchipaţi de localnici, refac ultima zi din viața Mântuitorului, de la judecata de către Pilat până la răstignire. Isus cară în spate o cruce adevărată, grea (90 de kilograme, după cum se pare că era prevăzut în Codul Roman de acum 2.000 de ani), coroana de spini taie în pielea frunții, piesa de teatru este atât de reală, încât nu este exclus să apară și sânge adevărat. Tradiţia piesei pascale a început în anul 1842, şi continuă şi astăzi, când milioane de oameni vin să vadă probabil cea mai faimoasă manifestare de acest gen.
Luminiţa Cuna
