Învățământul universitar clujean are o tradiție bogată, aici înființându-se prima instituție de învățământ superior de pe teritoriul actual al României. Ca măsură a Contrareformei, principele Transilvaniei Ștefan Báthoy îi solicită papei Grigore XIII acordul pentru înființarea în orașul de pe Someș a unui colegiu iezuit, fapt împlinit prin Diploma de fondare din 12 mai 1581 („Academia Claudiopolitana Societatis Jesu”). De-a lungul timpului, universitatea a cunoscut numeroase transformări, învățământul superior mulându-se pe schimbările sociale și politice ale fiecărei perioade, astfel că în 1895 și femeilor li s-a permis să se înscrie la universitatea clujeană. Clujul a devenit astfel orașul universitar prin excelență, înființându-se aici universități care au devenit etalon al calității actului educativ.
În perioada comunistă, învățământul universitar a devenit gratuit, astfel că pregătirea viitorilor intelectuali ai țării a creat premisele dezvoltării orașului în a oferi mai multe oportunități tinerilor care veneau din toată țara pentru a se specializa aici. Facilitățile acordate studenților s-au înmulțit, au fost construite „Orășelul Studențesc” (1960) și cantine moderne, dar s-au acordat și numeroase burse pentru a încuraja tinerii să învețe.
Dincolo de procesul educativ propriu-zis (prezența era obligatorie, existând o disciplină fermă), viața studenților a început să se diversifice, iar activitățile în care erau angrenați au devenit din ce în ce mai complexe. Mersul la cinematograf (până în anii ‘80 cinematografele erau singurele locuri unde se stătea la coadă), mersul la teatru sau la operă și cititul (cărțile erau extrem de accesibile) au devenit activitățile care au făcut din absolvenți adevărați intelectuali.
În afara orelor de curs, studenții se organizau în ansambluri, trupe de muzică ușoară, trupe de teatru, brigăzi artistice care activau în cadrul Casei de Cultură a Studenților (inaugurată tot în anul 1960). Scheciurile studenților umpleau sala mare (1.000 locuri) până la refuz, iar concertele atrăgeau atât de mult public, încât mulți ajungeau să stea chiar și în picioare, doar să poată asista la spectacole. Serile dansante organizate în foaierul Casei Universitarilor, la Institutul Politehnic și la Casa de Cultură a Studenților erau la rândul lor foarte gustate, dar și acestea se țineau doar sâmbăta și începeau după-amiaza, terminându-se la ora 22:00.
Cofetăriile (Croco, Sala 33) erau deosebit de frecventate, dar și cafenele precum Mamaia și Mocca ori crâșma de la intersecția străzilor Emil Isac și Gheorghe Barițiu pe care studenții de la Politehnică o porecliseră „La Cotul Donului” atrăgeau un număr mare de tineri.
Dimineața, magazinul de lactate Miorița era plin de studenți, deoarece un corn simplu costa 40 de bani, iar un iaurt tot atât. Un corn cu unt era 80 de bani, dar marea atracție erau laptele cald și laptele bătut servite la dozator.
Studenția a rămas pentru mulți cea mai frumoasă perioadă a vieții, iar experiențele autentice trăite în Cluj au marcat generații întregi.
#ClujulDeAltadata
