Un Chişinău neschimbat

În teniși, destul de subțire îmbrăcată pentru frigul și ploaia de afară…cu emoții că buletinul meu nu va fi acceptat la graniță și cu o dorință de a cunoaște țara de unde vin dulciurile mele preferate, stăteam cuminte pe scaunul autocarului care mă ducea la Chișinău.

Am ajuns într-o dimineață prea friguroasă pentru luna septembrie, sau așa mi se părea mie. Din cauza timpului sau a orei mult prea matinale, oamenii şi clădirile îmi păreau prea serioase şi gri.

După un mic dejun în stil moldovenesc savurat la unul dintre restaurantele centrale, am luat la picior Chișinăul. Am început, bineînţeles, cu o părticică din el.

Printr-un parc de culoarea aramei, am ajuns la Catedrala Mitropoliei. Nu se deosebea cu mult de intrarea unui muzeu… ortodoxia nu se exprimă în același fel peste tot.

Interiorul m-a lăsat gură-cască și nu datorită picturilor, ci a iconostasului și a sculpturilor aurite.

Prin parcul din jurul clopotelor, porumbeii se plimbau ca la ei acasă şi îşi serveau şi ei micul dejun din palmele unui bătrânel…da, ştiu, erau la ei acasă:)

Mi-am mutat privirea spre tabla de şah în mărime naturală, cu piesele aurite. Interesantă imagine cu fundal impunător: Arcul de Triumf de pe Bulevardul Ștefan cel Mare împânzit de construcțiile mărețe ale regimului comunist.

Timpul a stat şi aici în loc! Mă trezesc la realitate claxoanele mașinile scumpe de la semafor și clădirile noi cu pereţii de sticlă.

Ora prânzului m-a găsit tot pe centru. Am ales un local cu clienţi îmbrăcaţi la „patru ace” şi multă limbă română. Da, în această Republică se vorbeşte mult limba română, nu moldovenească!

Între timp, Bulevardul Ștefan cel Mare s-a umplut de vânzători ambulanți de legume, fructe, lenjerie intimă, haine, accesorii și flori.

Mi-am continuat plimbarea pe Aleea Clasicilor, unică în lume, o expoziţie a busturilor marilor scriitori români.

Chişinăul are aromă şi de dulce. Bomboanele Bucuria, servite în porţii mici te înveselesc 100%…pe încercate! Cu siguranţă sunt subiectivă când vorbesc despre Chişinău şi Moldova şi nu doar pentru că îmi plac bomboanele lor, ci şi pentru oamenii frumoşi care au venit din aceste locuri şi care îmi colorează viaţa.