Îmi place să-mi închipui că avem cu toții ceva dintr-un Robinson încrezător, construindu-și propria lume utilă, sub cerul unei lumi pustii și un Gulliver debusolat, căutând proporția fiecărui lucru în această lume utilă.
Asa sunau gândurile lui Radu Cristian Andreescu la finalul clasei a XII-a. Acum este student al Facultății de Istorie și Filosofie din Cluj-Napoca , însă în urmă cu câteva luni, primea locul I la olimpiada națională la filosofie.
Este pasionat de idei, de calea spre adevăr, iar filosofia a deschis o poartă înspre înțelegerea și diagnosticarea artei.
Creațiile mele sunt cele care m-au făcut să studiez filosofie. De ce? În artă, știm din istoria literaturii române, a fost acea polemică între „arta pentru artă” și „arta cu tendință”. Faci artă de dragul artei pentru că arta are justificare în sine, sau faci artă cu tendință pentru că arta transmite ceva. Ca să pot pune diagnosticul pentru arta mea, a trebuit să știu dacă din ea pot fi scoase idei filosofice sau nu.
Pe lângă statutul de olimpic la filosofie, Radu Cristian Andreescu, îl are și pe cel de scriitor. A început devreme, de pe băncile școlii generale, iar în prezent are publicate două volume. De aici, drumul spre o cunoaștere mai bună a artei și a ceea ce înseamnă ea. Evită să se laude cu aceste rezultate, până și statutul de olimpic l-a lăsat în urmă odată cu începerea studenției. Susține că o recunoaștere, precum este cea de olimpic, trebuie confirmată prin rezultate postșcolare și nu doar afirmată.
Să revenim însă puțin la olimpiadă. Când a primit propunerea de a participa, planurile lui mergeau coerent către un viitor îndepărtat, mai exact înspre studiile universitare și postuniversitare. Totuși a decis să se concentreze pe viitorul apropiat, iar din pasiunea pentru dezbateri și idei, a câștigat locul I.
Olimpiada a fost și o plăcere a discuției, mai ales la filosofie. Cu colegii de la facultate, petrecem multe ore povestind filosofii…argumentând una și alta. Sigur, contactul a fost mai puțin consistent deoarece au fost doar câteva zile. A fost acea punere în față a celuilalt și a părerilor celuilalt și asta însemna o filosofie.
M-am bucurat pentru rezultatul în sine. Cred că nu e necesară o recompensă materială pentru olimpici, deoarece este demonstrat statistic că acest lucru nu sprijină o continuitate.
Acest tip de experiență este benefică pentru elevi, deoarece stimulează procesul de analizare, prea puțin dezvoltat în cadrul programelor școlare din România, lăsând la o parte procesul de memorare fără logică atât de des întâlnit.
Este un tânăr cu pasiuni, al cărui timp este exploatat la maximum. A înțeles că arta are un rol extrem de important în viețile noastre și de aceea luptă pentru o mai bună înțelegere a ei și chiar creare. În aceeași perioadă aglomerată cu examene, mai exact în timpul celui de-al doilea semestru, a terminat de regizat un lungmetraj. Da, se visează regizor și scenarist, iar filosofia este un instrument pentru a înțelege calea spre inimile oamenilor.
Studiez filosofia pentru o mai bună înțelegere a artei cinematografiece sau a artei literare. Adică vreau să operez acolo unde literatura se întâlnește cu filmul, în scenariu.
Ciudat sau nu, scrierile de început au fost unele lirice, iar încetul cu încetul a trecut la scrieri de tip proză.
A fost grea o delimitare între arta vizuală sau cea muzicală, spunându-mi că nu poți alege între ele. Ar fi groaznic să nu poți auzi muzica lui Mozart și ar fi groaznic să nu poți vedea Capela Sixtină. Am fost deschis către artele vizuale pentru că avem Muzeul de Artă în Cluj, însă mi-a fost mai aproape de suflet literatura care încă îmi produce emoții și trăiri.
Chiar și scriitorii săi preferați sunt modele care au cochetat mai întâi cu cinematografia ajungând ulterior scriitori sau invers, cum este exemplul lui Michel Huellebecq, Bernardo Bertolucci sau Paul Auster.
Cheia succesului în artă nu o știe nimeni.
A experimentat rolul de regizor timp de doi ani, lucrând la un lungmetraj. Nu crede că făcând doar un fim devii regizor, însă experiența în sine l-a ajutat enorm. Titlul, Fericiți Cei Ce Plâng, face aluzie la una dintre fericirile biblice pentru o ilustrare cât mai bună a poveștii în sine. Ideea de bază a filmului este suferința umană pusă în contextul războiului.
O problemă universală, a naturii umane care se revoltă. Nu a fost un spectacol cinematografic și nu am intenționat asta.
Cu o echipă de novici în domeniu, la fel ca el, a reușit să ducă la bun sfârșit un lungmetraj profund, cu idei filosofice bine conturate.
„Arta este precum vinul, iar în orice artist adevărat se ascunde o pricepere de oenolog pe care vocația o convertește în posibilitate de creație.” – Radu Cristian Andreescu
Arta merge mână în mână cu talentul. Este producerea de emoție estetică, echilibrul ideal între emoție și reflecție. Depinde de gramaj… este ca diferența dintre un vin dulce și un vin sec.
- Madridul și cum m-a cucerit el - 11 sept. 2019
- Și Moșul mai greșește….ghetuțele - 18 dec. 2018
- Cum se schimbă iubirea odată cu aplicațiile de întâlniri - 30 nov. 2018
